O invitație la un ceai și un fursec a fost tot ce trebuie pentru a ne continua discuțiile noastre. Multe s-au adus în atenție chiar dacă izolarea asta nu te lasă să te vezi fizic cu oamenii. Însă ce răzbate din interacțiunea virtuală te pune pe gânduri.
Cu atât mai mult cu cât unii dintre noi nu au ajuns să-și cunoască colegii la început de drum. Va fi interesant de urmărit cum va decurge interacțiunea când ea se va desfășura în sala de clasă, adică la școală.
E păcat că unii dintre adulți nu-și găsesc timpul necesar pentru a discuta, urmări, analiza ce se petrece cu copii lor, cum decurg orele online, ce probleme au dacă au, cum gestionează relația cu profesorii și cu noii colegi iar întrebările sunt multe și poate nu complicate, dar esențiale în identificarea unor probleme. Tot aud că sunt abia în clasa a IX-a și este timp berechet, însă timpul se scurge printre degete că nici nu știi când vine banchetul de clasa a XII-a, pentru că sperăm ca până atunci să se poate gestiona criza sanitară și că alta, cu virus diferit nu va mai apărea. E momentul în care se acumulează mult, se trasează drumuri se pun bazele, dar trebuie să existe o fundație. În cazul multor copii această fundație educațională e tare șubredă, plină de carențe ori cele care sunt nu-s de calitate și de această fundație nu se ocupă doar profesorul ci în principal este treaba părintelui. Și așa, ne învârtim într-un cerc fără a reuși să apucăm ce e de apucat și rezolvat. Unii dintre noi reușesc și e lăudabilă determinarea, perseverență și seriozitatea lor. Ori, poate e lăudabil modul în care reușesc să facă echipă?