Îmi vine să tot repet că pandemia asta mi-a limitat drastic întâlnirile cu copiii, dar mi-am promis să mă abțin în a mă căina, pentru a scoate în evidență ori aduce în față lucrurile bune pe care le trăiesc și din care-mi extrag energia, exploatându-le la maxim. Când erau mai multe asemenea întâlniri, dozam altfel, momentele prin care trecem toți obligându-mă să reconsider totul. Reușesc să rămân multă vreme la starea optimistă chiar dacă atunci când mă prăbușesc sunt una cu pământul, pentru revenire fiind necesare activarea superputerilor. Mă văd așa, ca-ntr-un desen animat, lipită de pământ ca și cum m-ar fi călcat mașina, după care e ceva ori cineva care mă dezlipește de acolo, continuând a trăi bine mersi ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Scoaterea din ritm este ceva ce cred că gestionează greu mai multă lume, rutina fiind o componentă importantă a existenței noastre. Nu știu dacă putem trăi din surpriză în surpriză, asta dacă ne gândim că nu puține sunt remarcile legate de rutină, aceea care omoară pasiunea, bla, bla, bla.
În ultima întâlnire pe care am avut-o cu copiii, am ales ca subiect de învățat și jucat polii. Știu că există multe confuzii legate de Polul Nord și Polul Sud și de aceea am dorit a le desluși mai în amănunt, și atmosfera fiind oarecum propice. Afară au existat semne de iarnă, zăpada reușind a se așterne pe ici pe colo, deci eram pe undeva, pe aproape.
Între materialele pregătite pentru această întâlnire, la loc de cinste și extrem de apreciată de copii, a fost diorama. E migălos de confecționat, dar impactul pe care-l are este mare, pentru că e și provocatoare în ceea ce înseamnă îndemânarea.
Copiii au cronometrat cât timp le trebuie pentru a parcurge întreg traseul, iar ambițiile unora a cerut o repetare a jocului. Important a fost rezultatul final, ceea ce am și urmărit.
Însă înainte de a ajunge să ne jucăm cu această dioramă a fost un proces mai îndelungat care a cuprins noțiuni noi și discuții despre Polul Nord și Polul Sud, o parte dintre materiale fiind de pe site-ul twinkl, o alta meșterită de mine, unele de pe diferite site-uri la care sunt abonată. Multe dintre ele necesită traducere pentru a le putea copiii lucra.
Imaginile asociate cu informația sunt mult mai productive și dacă ele sunt însoțite și de momente în care copiii scriu, este și mai bine. Asta fac și eu, îi provoc la discuții pe marginea informațiilor noi și așa avem parte de dialoguri extrem de interesante în care copilul nu are nici o teamă în a întreba iar eu nici o jenă în a recunoaște atunci când nu știu ori nu sunt sigură pe o informație. E momentul în care internetul ne lămurește fiind la un clic distanță. Iată câteva puncte pe care le-am adus în atenția școlarilor
Continent vs Ocean
Regiunea Artica este de fapt un ocean înghețat, în vreme ce Antartica este un continent în sine, cu roci și forme de relief, ca munți, văi și lacuri, înconjurat de ocean. În Antarctica este unul dintre cei mai cunoscuți vulcani din lume, Erebus.
Cu toate că Antartica este un continent, iar Polul Nord e format doar din gheață. Polul Nord prezinta interes politic și social din partea multor state ca: Danemarca, Rusia, Canada, Islanda, Norvegia, Suedia, Finland și SUA, aceasta pentru că, potrivit geologilor americani, aici se află jumatate din resursele petroliere de pe Glob. Polul Sud, adică Antarctica nu aparține niciunui stat și nu a fost niciodată colonizată sau populată de eschimoși.
Gheață peste tot
Cel mai sudic continent al planetei conține 90% din totalul ghețurilor care există pe Terra, ceea ce face ca aici să fie trei sferturi din resursele de apă proaspătă. Datorită acestui fapt, unii s-au gândit să taie bucăți imense de gheață ca să o folosească drept sursă de apă potabilă în zonele aride ale Globului. Prințul Mahommed-al-Faisal al Arabiei de Saudite a plănuit, de pildă, să aducă un aisberg de 100 de milioane de tone din Antartica, în Peninunsula Arabica. În comparație, Polul Nord are mult mai puțină gheață decât Polul Sud.
Urșii polari și pinguinii
Mulți oameni cred că urșii polari și pinguinii împart același habitat. Este o falsă idee indusă de cărțile poștale. Pinguinii trăiesc numai în emisfera sudica, adică în Antartica, unde nu există prădători naturali. Dacă pinguinii ar trăi în același loc cu urșii polari, atunci aceștia din urmă nu ar avea nicio problemă în ceea ce privește sursele de hrană.
Urșii polari, în schimb, trăiesc numai la Polul Nord. Sunt stapânii ghețurilor din Oceanului Arctic, fiind cei mai mari prădători de uscat.
Ținutul nimanui
În ciuda imaginilor simbolice cu exploratori care își înfig steagurile triumfători în gheața Polului Sud, Antartica este singurul loc de pe Glob care nu apartine niciunui stat.
Nu există urme ale unor populații indigene, iar regiunea este guvernată de Tratatul Antarcticii, care stipulează că teritoriul în sine și resursele lui să fie folosite numai în scopuri științifice și cu gânduri pașnice.
În schimb, peste patru milioane de oameni trăiesc la Polul Nord, atât în sate, cât și în orașe.
Frig și îngheț
Polul Sud este mult mai rece decât Polul Nord. Temperaturile din Antartica sunt atât de scăzute, încât zăpada nu se topește niciodată în unele zone ale continentului.
Temperatura medie anuala este de -49 de grade Celsius, ceea ce îl face cel mai rece loc de pe Pământ. În comparație, temperatura medie în timpul iernii în zona arctică este de -34 de grade Celsius și crește cu câteva grade în timpul verii.
Cea mai scăzută temperatura înregistrată pe Glob a fost de -89,6 grade Celsius și a fost semnalată la Vostok, lângă polul sudic geomagnetic. (sursa: listverse.com)
După ce am citit, scris, discutat aceste noțiuni, i-am provocat la completarea unei Diagrame Venn. Cartolinele erau printate, decupate, laminate și așteptau să-și găsească locul lor.
Diagrama a fost ca o recapitulare a ceea ce am învățat astăzi și a constituit un moment foarte apreciat de copii, dându-mi seama de asta după implicarea lor. Nu le mai ajungeau mâinile să atașeze cartolinele și gura să verbalizeze mesajul pe care-l aveau de transmis.
Finalul întâlnirii a fost unul amuzant, foarte amuzant pe care vă invit să-l încercați în familie. Chiar merită investiția, asta dacă ne referim la materialele necesare: 110 pahare de carton, 6 mingi de ping pong, 2 mingi de tenis de câmp, o pereche de ciorapi lungi.
Cu paharele v-ați lămurit, din imagini, cum stau lucrurile. Jocul cu ciorapul și mingile se joască așa: în perechea de ciorapi, pe fiecare crac, se introduce o minge de tenis de câmp după care se pun ciorapii pe cap. Paharele cu câte o minge de ping pong în ele se înșiră în încăpere, iar copilul va trebui să scoată mingea din pahar lovind paharul cu ciorapul de pe cap. Și s-a jucat atât cât a fost necesar.
Drumul de întoarcere a fost greu însă ziua a fost specială. Cu adevărat. Nicoleta, mulțumesc frumos!
