Pe doamna Doina Ruști am întâlnit-o față în față acum mai bine de un an, atunci când am prins, din zbor și nesperat, anunțul că va veni la Suceava la o lansare de carte. „Homeric” este numele ei.
Și am prins o zi de toamnă pe care nu am cum o uita ușor, pentru că totul s-a așezat perfect pentru această întâlnire. Mai multe detalii puteți afla de aici.
Între timp am mai putut asculta vocea doamnei Ruști, o voce care pe mine mă teleportează într-o lume de poveste, lumea descrisă de autoare în cărțile pe care am reușit și eu să le achiziționez și citesc. Vocea aceasta este una aparte, care trezește în mine sentimente de care-mi era dor și o tihnă pe care nu o pot descrie în cuvinte deși mi-aș dori.
Cu pandemia asta, așa cum am mai pomenit de nenumărate ori, porțile s-au deschis și provinciala din mine s-a putut așeza cuminte pentru a vedea, dar mai ales asculta, această voce și ce anume transmite, așa urmărind mai multe momente pe care doamna Ruști le-a dăruit admiratorilor atunci când a citit anumite fragmente din cărțile dumneaei ori a participat la diverse manifestări literare.
Una dintre ele s-a consumat pe data de 26 noiembrie, atunci când într-o singură zi au avut loc două întâlniri cu cititorii interesați de operele sale. Prima, în jurul prânzului,
Scriitoarea Doina Ruști vorbește despre cel mai recent roman al său „Paturi oculte”, în prezența profesorilor și studenților de la Facultatea de Litere din Oradea
Nu sunt profesor și nici student la Facultatea de Litere din Oradea, dar sunt un iubitor veritabil al acestei scriitoare iar rostirile și prezența ei mă interesează mult. Am putut privi și asculta acest dialog, din urma căruia am primit răspunsuri la multe întrebări și afla informații așa de prețioase pentru că doamna Doina Ruști le oferă cu multă generozitate celor care doresc a le primi. E fascinant să afli povestea din spatele poveștii și anumite detalii care au dus la scrierea ei iar asta s-a putut auzi în această întâlnire. Oameni pregătiți, Ioana Cistelecan, Veronica Buciuman, Mircea Pricăjan au știu ce anume să întrebe și așa dialogul a fost unul din care au învățat și alții, simpli cititori așa cum sunt eu.
Câteva spicuiri din această întâlnire:
Sursele de inspirație au venit dintr-o imagine de la Facultatea de Litere, unde doi studenți stăteau de vorbă în fața unui lift. Era o discuție convențională, dar în jurul lor se răspândise o emoție puternică.
De ce ați ales patul ca obiect ocult?
Pentru că ne petrecem bună parte din viață în pat și acolo murim într-un final. Aici a fost vorba despre o experiență personală, aceea de a achiziționa un pat mare și comod care era dorit de foarte multă vreme, dar odată adus în casă odihna și confortul nu a existat iar această experiență a ajuns până la urmă să se transforme într-o poveste.
Autoarea a dorit să creeze în interiorul acestui simbol o altă poveste.
Dumneavoastră credeți în magie?
Cred în forța cuvântului. Cred că universul funcționează metaforic.
Patul se încadrează în acea recuzită a basmului cum ar fi masa, covorul etc. M-am îndepărtat de basm, am încercat puțin fantastic dorind să dau o conversiune tuturor nemulțumirilor din ultimii ani.
Roșcovul sălbatic, tecarul cum se spune pe la noi, m-a impresionat întotdeauna. Roșcovii au păstăile care rezistă tot timpul anului iar la adierea vântului aceste păstăi scot sunete uimitoare.
A doua întâlnire a avut loc la ora 18:00, la Clubul de carte Litera.
În această întâlnire am aflat care a fost relația doamnei Ruști cu literatura românească contemporană, iar în tinerețe
… literatura română contemporană vorbea despre o realitate care nu era a mea.„Lumea în două zile” a lui Bălăiță a schimbat percepția. Constantin Țoiu – n-am reușit să comunic cu el.
Am putut afla continuarea poveștii cu patul personal achiziționat cu vreo douăzeci de ani în urmă, unul foarte, foarte mare. Încântarea a fost pe măsură însă nu putea dormi în el. După ce adormea, ceva apărea și-i fura somnul, ceva ca o stafie, o entitate și așa a refuzat să mai doarmă în el însă a rămas o poveste.
Roșcovii – copacii maidanelor și a mahalalelor – au apărut din nou în dialogul acesta.
așa cum au apărut și cifrele și magia lor.
Cum te documentezi pentru o carte?
Pornesc de la o emoție, apoi luni și luni mă învârt pe lângă aceste obsesii.
Nu vreau să închei înainte de a vă spune că „Biblioteca de Proză Contemporană” este noua colecţie a Editurii Litera, coordonată de Doina Ruşti. Pornind de la convingerea că literatura naţională este, printre altele, şi o evaluare subiectivă a istoriei, editura consideră că în momentul actual este nevoie de o reconfigurare identitară, de o înnoire a imaginarului colectiv.
Noua colecţie a editurii îşi propune să acorde atenţie debuturilor şi prozei cu o perspectivă epică nouă, să întregească viziunea narativă şi peisajul cărţii româneşti. Primele cinci volume publicate au teme diverse şi sunt semnate de scriitori tineri – acestea fiind obiectivele de durată ale colecţiei. Colecţia debutează cu cinci titluri, în stiluri diferite, cinci poveşti contemporane pe care vă invităm să le descoperiţi. Călătorii fabuloase, oraşe abulice, întâmplări cotidiene ori experienţe metafizice – sunt doar câteva dintre temele abordate. Bucureştiul mistic – în romanul 𝑃𝑎𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑜𝑐𝑢𝑙𝑡𝑒 de Doina Ruşti Un personaj gotic – în romanul 𝐶𝑢𝑖𝑏𝑢𝑙 𝑏𝑢𝑓𝑛𝑖𝑡̦𝑒𝑖 de Tudor Runcanu Un bărbat infidel şi bântuit – 𝐼 𝑝𝑢𝑡 𝑎 𝑠𝑝𝑒𝑙𝑙 𝑜𝑛 𝑦𝑜𝑢… de Allex Truşcă Un încornorat exact ca în povestea pe care o descoperă – 𝐶𝑖𝑚𝑖𝑡𝑖𝑟𝑢𝑙 𝑡𝑟𝑎𝑛𝑑𝑎𝑓𝑖𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 de Cristi Nedelcu Plus un volum de proze scurte – 𝐾𝑦𝑝𝑎𝑟𝑖𝑠𝑠𝑖𝑎 de Alexandra Niculescu (sursa: adevărul.ro)
