Era în anul 1979, eu elevă în clasa a -V-a. Îmi aduc aminte ca azi cum îl așteptam pe tata să vină dintr-o delegație din Italia, țară unde era plecat de câteva săptămâni bune. Știam că vine și aduce cu el tot felul de bunătăți, iar asta era o bucurie a cărui gust nu s-a pierdut nici astăzi.
A sosit dimineață tare, iar eu și cu sora mea mai mică am fost trezite după ce bagajele erau oarecum despachetate, aveam să aflu mai târziu de ce.
Erau multe valize, am numărat șapte, din ele ițindu-se blugi originali Wrangler și Levi Strauss (cine a trăit în plină perioadă comunistă știe despre ce vorbesc), multe statuiete souvenir, o gondolă cu lumini pe care am văzut-o ruptă din rai și foarte multe, dar foarte multe albume de artă și diapozitive. Din muzeele importante ale Italiei tata cumpărase cu banii din diurnă albume cum nu mai văzusem, de o calitate impecabilă, cu ilustrații clare și multe informații. Erau scrise în franceză, limba pe care tata o stăpânea destul de bine.
Tot la fel de bine îmi aduc aminte tristețea lui de pe chip, una care a persistat multe zile după reîntoarcerea sa și pe care tot așa, nu am înțeles-o decât mai târziu.
În casă nu se vorbea politică, nu se făceau comparații ori dacă ele aveau loc eu nu am fost părtașă la așa analize.
Ușor, ușor, tata și-a revenit și ne-a povestit ce muzee a vizitat, dar și arătat și explicat multe dintre exponate, pentru că diapozitivele aveau și un aparat special, în care puneam imaginile, una câte una, și ne uitam ca la un televizor. Și acum îl am, copiii mei privind de multe ori imaginile care spuneau, de această dată, nu una ci mai multe povești.
De ce mi-am adus aminte de acele vremuri și ce anume m-a determinat să scot iar aceste albune? Pentru că am văzut o notificare în care se anunța că Galeriile Uffizi din Florenta ofera tururi interactive, live pe Facebook de două ori pe săptămână. Ori cum puteam lipsi de la așa ceva, mai ales că timpul îmi permite, cu vârf și îndesat, să fiu părtașă la așa regal.
„Până pe 6 decembrie, în fiecare marți și vineri la orele 13:00 (14:00 ora locală), tururile virtuale prin Uffizi sunt găzduite de curatori, specialiști și artiști contemporani care prezintă atât aspecte istorice cât și anecdote și curiozități ale muzeului.
Fiecare transmisiune live are și un moment dedicat răspunsurilor la întrebările pe care publicul le-a adresat în zona de comentarii.”
Am ascultat cu mare interes, chiar dacă nu stăpânesc limba italiană atât de bine, prezentarea făcută de Anna Bisceglia, curator al Galeriilor care a comentat portretele lui Rafael. M-au ajutat și albumele aduse de tata, pentru că și aici sunt detalii ale operelor despre care s-a făcut vorbire astăzi.
Odată deschise aceste minunății, nu m-am putut abține să nu mă uit la mai multe exponate și așa am privit cu mare admirație picturile lui Leonardo da Vinci, Michelangelo, Tițian ori Botticelli, fragmente din Capela Sixtină, sculpturi ale lui Michelangelo ori Donatello.
De vizitat, până acum, am reușit să bifez doar Veneția și poate până la finalul excursiei mele în această lume sper să ajung la fața locului să mă bucur de toate aceste frumuseți nepieritoare. Dar până atunci, mai ales în vremurile pe care le trăim și din cauză cărora am ajuns să avem acces la aceste galerii stând acasă, în fața ecranelor, mă pot „plimba” prin Roma, Florența, Veneția fără frică având hărțile necesare pentru a nu mă pierde. Și dacă aș păți-o, nu m-ar supăra foarte tare, că mă simt în stare să mă descurc atâta vreme cât în fața mea se află oameni. O problemă ar fi dacă ei ar dispărea. Poate nu, încă!
Mai multe detalii despre tururile virtuale prin Uffizi găsiți aici.