Pentru că așa de multe sunt de spus e nevoie de aviziere pentru a le afișa

Că viața noastră a fost dată peste cap nu mai este nici o surpriză pentru nimeni. Unii dintre noi, fiind mai dibaci, au reușit să se reorienteze și nu numai că au supraviețuit, dar s-au îmbogățit. A nu se înțelege că mă oftică asta pentru că dacă nu faci parte din sistem și nu aparții cărui partid trebuie, nu ai aproape nici o șansă. Ori ce șansă să am eu care sunt înafara acestor aranjamente?

Dacă am reușit să rămân pe linia de plutire a fost pentru că nu doar eu contribui la finanțele familiei, partenerul meu având norocul de a activa într-o societate solidă de mulți ani care a funcționat și în starea de urgență. Deasemenea, stând acasă și chivernisind mai în amănunt ceea ce era deja adunat, am putut să parcurgem perioada cu decență și confort așa cum considerăm noi normalul. Și nu vă gândiți că înainte aveam cine știe ce trai extravagant.

S-au adunat așa de multe întâmplări care au dus societatea în care trăim la tot soiul de dispute și e suficient să amintesc despre sistemul sanitar și cel al educației.

Sistemul sanitar a fost sufocat de toate restricțiile pe care acest virus le-a impus. Aici, în zona roșie a începutului, nu s-a mai putut accesa nici un alt domeniu al sănătății, pentru că starea de urgență la asta a dus. Știu povești multe din auzite însă prefer să nu amintesc ceea ce nu știu exact ci ceea ce ține de mine pentru că am trăit-o pe pielea mea. Bunăoară, după ce doctorul meu a plecat într-o lume mai bună cum se spune, am rămas fără medic ginecolog, problemele mele de sănătate cerând a găsi o soluționare. Ori cum să faci asta dacă nu te lasă nici să pășești în spital, cabinetele particulare fiind închise (cel puțin până la mijlocul lui mai a fost crunt, nu s-a putut merge nicăieri). Acum, când ne apropiem de finalul anului, am reușit și eu să fac și să ajung în fața specialiștilor, la cardiologie având nevoie de două luni pentru a prinde loc pe lista de programări. Ori din martie când trebuia să revin la control până în septembrie e ceva vreme, iar ultimele două vizite au dus la schimbarea schemei de tratament, noile pilule gestionându-le efectele secundare destul de greu. Mai am și cazuri în familie, mult mai stringente ca al meu, ce au necesitat intervenții complexe și complicate care au avut un traseu extrem de sinuos. Din pricina restricțiilor perioada de așteptare a fost una îndelungată și foarte greu de suportat. Sunt convinsă că mulți bolnavi cronici au avut probleme fel de fel și-mi doresc să fi reușit să le rezolve, trupurile lor rezistând cu bine acestor anomalii. Nu doresc a acuza pe nimeni însă este evident că lucrurile nu au mers așa cum ar fi trebuit, dar asta nu cred că mai miră pe nime câtă vreme ele nu mergeau nici înainte bine. De atitudinea unor doctori nu vreau să mai pomenesc, dar vreau să-i mulțumesc doamnei doctor specialist în ginecologie, Dr. Onofrei Andreea, un om și profesionist de mare clasă și doamnei doctor Rusu Ramona, om și medic în egală măsură. Oameni cu drag de meserii și cu har, pe care mă bucur că soarta mi i-a scos în cale.

Dacă vorbim de educație, cu școala și grădinița ne-am cam dumirit la cât de mult au stat cu lacătele pe ușă. În ceea ce privește grădinițele, după cât mă duce pe mine capul, e foarte complicat de gestionat învățarea altfel decât acolo, dacă nu chiar imposibil. Ce să facă doamna educatoare cu copiii de 3-4 ani, adică cei de grupă mică? E evident că este nevoie de un adult lângă ei și chiar dacă ar intra, le-ar putea capta atenția câteva minute. Deci, pentru preșcolari, școala online nu există, poate ceva frânturi de jocuri, îndrumări, filmulețe, fișe pe care părinții trebuie să le gestioneze și gata.

La școală e altceva, cu toate că la nivel primar este destul de complicat dintr-un anumit punct de vedere, iar la cei de liceu este complicat din alt punct de vedere. Trebuie multă determinare, răbdare, perseverență atât din partea dascălilor, dar mai ales din partea părinților pentru că bunul simț, echilibrul, bunele maniere se învață acasă și nu la școală.

Subiecte de dezbătut sunt multe și cu determinare și perseverență se pot rezolva multe lucruri. Ține de fiecare în parte, indiferent de ce parte a baricadei ne aflăm, de modul cum reușim acest lucru. Trebuie să fim conștienți că formăm o echipă și avem mai multe șanse de izbândă dacă colaborăm. În urma acestor colaborări putem aduna rezultate deosebite. Asta e testat!

 

 

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: