Este o perioadă foarte grea pentru toată lumea pentru că acum, poate mai mult ca niciodată, au ieșit neputințele noastre la lumină și strălucesc al naibii de tare.
De când m-am apucat de meșterit la machetele pe care le trimit doamnelor, dar care stau tot timpul în atenția copiilor, mi-am dat toată silința ca ele să fie făcute cu simț de răspundere, să placă ochiului din punct de vedere cromatic, dar și ca formă iar detaliile să evidențieze ceea ce au ele de transmis.
E multă migală și răbdare și pe lângă ea mai este și o cheltuială mare pentru că multitudinea de materiale care se folosesc pentru o singură machetă este mare, așa și costurile confecționării ei sporind. Pentru că nu poți cumpăra o paietă- două, câțiva centimetri de dantelă ori de fetru, pentru că nu-ți dă nimeni un lat de palmă de bandă de mătase ori câțiva stropi de vopsea cheltuielile sporesc, dar și rezultate sunt pe măsură. Și nu spun asta din lipsă de modestie ci bazându-mă pe reacțiile de răspuns ale doamnelor cu care am colaborat și pe durabilitatea materialelor confecționate acolo unde s-a avut grijă de ele.
Vedem o sumedenie de manifestări care ne deranjează la copii, haine alese aiurea, unghii numai știu eu cum, sunete care zgârie timpanul, dar cum să fie ei altfel dacă ceea ce le aducem în față este de o anumită factură. Am mai pomenit aici despre ce machete am găsit în unele școli și grădinițe și de ce sunete am putut auzi în jocurile copiilor. Cum dorim să educăm acest simț, al bunului gust și esteticului dacă noi aducem în fața lor imagini ca cele de mai jos? Ce este frumos în ele? Forma? Culorile?
De ce dacă nu ne pricepem, nu alegem pe cineva care să ne ajute sau nu punem nimic acolo numai de dragul de a fi afișat?
Cum poate înțelege un copil fața de mai jos? Dar atitudinea corpului? La ce se gândește el?
Am primit aceste propuneri de a confecționa machete și le-am refuzat pentru că nu mă pot prezenta în fața copiilor cu ele. Da, știu, vor fi nenumărate voci care-mi vor spune că sunt foarte frumoase și că eu am nu știu ce pretenții fiind nemulțumită mereu. Cum poți cere machete de 15 cm pentru o clasă, fie ea și de dimensiuni reduse? Ce rol au și cum anume să le confecționezi pentru a păstra claritatea și integritatea imaginii? Dar asta este părerea mea, nu asta ne diferențiază până la urmă?
De ce ai alege să meșterești ceva numai de dragul de a o face? Ori costul e pricina? Pentru toate există o soluție asta-i sigur!
Copiii și nu doar ei au nevoie de lucruri frumoase, cât mai aproape de realitate atunci când sunt mici, pentru ca mai apoi să-și poată dezvolta gustul și creația într-o anumită direcție. Ori dacă-i lași să petreacă ore bune în compania unor asemenea semnale fie că sunt ele vizuale ori acustice, la ce să ne așteptăm?
Revenind la machetele meșterite de mine și la doamnele cu care colaborez, nu las nimic la voia întâmplării, caut variante până îmi iese așa cum trebuie și cum consider că e cel mai potrivit pentru a fi privit de atâtea perechi de ochi. Așa a apărut acest Calendar al naturii la care am migălit mult, pentru că am făcut un melaj de materiale.
Dacă nu am putut schimba structura, am umbat mult la detalii, astfel trunchiurile, coroana și baza copacilor fiind din fetru, elementele care evidențiază anotimpurile fiind paiete, forme din foam ori lemn. Scrisul de pe elementele componente nu l-am permanentizat ci l-am atașat, poate mai târziu se dorește o altă întrebuințare a materialului în alt context.
Sunt încântată de rezultat iar doamna cu care am colaborat a fost la fel. Nu suntem la prima întâlnire, am făcut proiecte minunate împreună în momentele importante ale carierei dumneaei și sunt pregătită și pentru altele.
Mulțumesc, dascăl iscusit!
