În această zi am vorbit despre monarhiile din Europa, dar mai ales despre istoria lor care se pierde în negura timpului.
În prezent, în Europa există zece familii regale, reprezentate de trei regine, patru regi, doi prinţi şi un Mare Duce.
Din cele 49 de ţări ale Europei, zece dintre ele sunt monarhii, respectiv: Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Olanda, Norvegia, Spania si Suedia, principatele Liechtenstein şi Monaco, dar şi Marele Ducat al Luxembourg-ului.
Un monarh este șeful monarhiei, o formă de guvernământ în care un stat sau sistem politic este condus de o persoană care guvernează în mod normal pe viață sau până la abdicare, și în mod tipic moștenește tronul prin naștere. Monarhii pot fi autocrați (ca în toate monarhiile absolute), sau pot fi persoane ceremoniale, care exercită doar o putere limitată, autoritatea reală fiind investită într-un legiuitor și/sau de un cabinet executiv (la fel ca în multe monarhii constituționale). în multe cazuri, un monarh va fi, de asemenea, legat de o religie de stat. Cele mai multe state au doar un singur monarh într-un anumit moment, cu toate că atunci când monarhul este minor, nu este prezent sau există o incapacitatea de a se pronunța, guvernează o regență. Cazurile în care doi monarhi domnesc simultan într-un singur stat, așa cum este situația actuală în Andorra, este cunoscută drept coregență.
Monarhii se disting prin titluri lor, care, în majoritatea cazurilor, sunt definite prin tradiție, și garantată prin constituția statului. Există o varietate de titluri, de exemplu „rege” și „regină”, „prinț” și „prințesă”, „principe” și „principesă”, „împărat” și „împărăteasă”. Cifrele romane sunt folosite pentru a distinge monarhii cu același nume.
În studiile politice și socioculturale, monarhiile sunt în mod normal asociate cu regula eredității; cei mai mulți monarhi s-au născut și au crescut într-o familie regală. Succesiunea a fost definită folosind o varietate de formule distincte, cum ar fi apropierea de sânge, primogenitura, și vechimea paternală. Totuși, unele monarhii nu sunt ereditare, iar conducătorul este ales printr-un proces electiv; un exemplu modern este tronul din Malaezia. (sursa: wikipedia)
Toate aceste informații au fost pentru ca ei să-și poată crea o imagine de ansamblu a ceea ce reprezintă acest concept, bun motiv pentru a le aduce în atenție cuvinte noi. Cu ajutorul lor, școlarii au alcătuit propoziții pe care mai apoi le-au scris.
Pentru a ilustra aceste rostiri, am folosit două cărți care s-au dovedit de un real folos.
Vreau să știu mai multe despre… Cavaleri și castele – Philip Brooks și Caută în castelul medieval sunt cărți interesante, bine structurate și educative. Pe ele am construit ceea ce a urmat cititnd cu voce tare atât eu cât și copiii mai multe fragmente.
Odată familiarizați cu aceste cuvinte, am invitat copiii să facă un exercițiu de imaginație și să-și închipuie că ei ar trebui să devină cavaleri.
Cum ar trebui să fie?
Ce calități ar fi necesare?
Iată răspunsurile!
După ce am lămurit cum trebuie să fie un cavaler și ce calități/abilități trebuie să posede am trecut mai departe și copiii au meșterit o sabie pe lama căreia au scris cuvintele nou întâlnite astăzi.
Odată săbiile confecționate ce putea să urmeze? O „luptă” în toată regula! Cu tot ce-i trebuie și multă energie. 🙂
Este necesar de menționat că nimeni nu a fost rănit. Aventura continuă sub acest blazon!
