machetedidactice.com

Azi, e despre douăzeci și cinci. Cum altfel?!

Da! Atât au trecut de când mi-am ținut primul prunc în brațe.
Doamne, nu am uitat nici o secvență din fericirea mea!
Nici de doctorul meu care a stat alături de mine, Dumnezeu să vă odihnească!, domnule dragă, eu care vă pomenesc mereu, în fiecare zi.
Ce căldură nebună în mijloc de iulie și ce pregătiri de care cum pot uita? De iarmarocul din târg și de puhoaiele de lume venită la petrecere. Iujuri, vată pe băț, muzică cu mulți decibeli și multe altele care nu mai contau.
De cămașa de satin albastru pe care și acum o am și de singurătatea facerii pentru că viitorul tată era plecat.
Nu pot uita nici un amănunt și nici nu-mi doresc asta.
Acum e doar despre regretul de a nu fi împreună cu toate că plănuisem în detaliu totul, dar se vede treaba că nu ține numai de tine. Astăzi ar fi trebuit să fie altfel, dar nu întotdeauna îți iese așa cum plănuiești. Și nu a ținut!

La mulți ani, dragul meu! Cu multe bune, cu alegeri înțelepte și cu decizii cumpătate!


Te iubesc necondiționat, așa cum tu bine știi.

Cu speranța că va veni o zi în care ne vom bea cafeaua privind pe fereastra casei tale așa flori speciale, hortensiile cu care te-am întâmpinat pe lumea asta, tot ce-ți pot ura este sănătate.
La mulți ani!

Lasă un răspuns

%d