Romanul clasic „Mândrie și prejudecată” semnat de Jane Austen, spune povestea unei iubiri complicate care se dezvoltă între ceea ce se credea a fi două personalități foarte diferite. Protagonista, Elizabeth Bennet, judecă greșit un bărbat după zvonuri și aspect, dar află că este într-o eroare. Romanul explică cât de dificil este să înțelegi pe cineva după ce deja ți-ai format o părere, dar și fiind sub influența prietenilor din jur. Acesta este procesul pe care trebuie să-l trecem pentru a găsi iubirea adevărată sau prietenia.
Clasa socială a avut o influență majoră pe tot parcursul anilor 1800 (oare acum nu mai are?), când această poveste are loc. Din păcate, familia Bennet era destul de săracă în comparație cu domnul Bingley și cu domnul Darcy. De aici provine o parte din conflict. Fetele Bennet se îndrăgostesc de bărbații din clasa superioară, în ciuda ordinii lor sociale, ceea ce le împiedică să fie o pereche de dorit. Personaje precum Elizabeth și Jane sunt sfâșiate în timp ce luptă împotriva presiunii mamei lor și a altor aristocrați care nu sunt de acord cu relațiile cu Darcy și Bingley.
Romanul se concentrează în primul rând pe personalitățile și acțiunile personajelor feminine, deoarece acestea se străduiesc să găsească fericirea. Cu toate acestea, femeile din acest roman pot fi împărțite în două grupuri. Primul include personaje precum doamna Bennet, Miss Bingley, Lydia și Lady Catherine. Aceste femei au tendința de a manipula lumea din jurul lor în favoarea lor. Afișeaza toate defectele la femei; lăcomie și prostie pentru a numi câteva.
Cealaltă jumătate a femeilor este formată din Jane și Elizabeth Bennet, dar și Georgiana Darcy. Pot fi considerate femei cu inimă bună. Deși au unele defecte, personalitatea lor reflectă latura onestă a femeilor. Jane și Elizabeth, indiferent dacă provin din aceeași familie ca Lydia și doamna Bennet, par a fi mai inteligente judecând după acțiunile pe care le întreprind și modul în care răspund la provocări. Cele două surori Bennet nu sunt la fel de preocupate de bani ca celelalte femei. De asemenea, Georgiana este o fată timidă, nefiind arogantă așa cum sunt multe dintre femeile de rang înalt ori bogate.
Jane Austen este capabilă să creeze o reprezentare în miniatură a femeilor în societatea engleză doar prin câteva personaje din această poveste. Ea critică femeile ignorante cu mentalități similare ca primul grup de femei (inclusiv Lydia etc.) pe care le-a întâlnit din experiența sa. Cititorii sunt capabili să concluzioneze din acest roman că majoritatea femeilor din anii 1800 au dorit doar o căsătorie avantajoasă care să le ofere o situație materială confortabilă, să obțină rang social, și au considerat că asta este singura lor responsabilitate de a deveni soții. Autoarea restabilește o anumită demnitate la femei, adăugând personaje precum Elizabeth care au sensibilitatea și modestia care le permite să reflecte asupra propriilor greșeli, în timp ce altele nu le recunosc niciodată pe ale lor. Austen sugerează că femeile ideale ar trebui să fie ca Elizabeth.
În contrapartidă, personajele masculine ale poveștii au și ele o varietate de personalități. Personaje precum Mr. Darcy au defectele lor de la început, dar sunt capabile să le remedieze pe măsură ce povestea progresează. De exemplu, mândria și timiditatea domnului Darcy se contrazic, însă ambele joacă un rol activ în a-i da lui Elizabeth impresia greșită. Iubirea lui secretă vine să-l prezinte ca fiind arogant și neplăcut. În realitatea ficțională, domnul Darcy este de fapt un om milos, dar nu este capabil să-și exprime gândurile într-o manieră politicoasă, în special oamenilor pe care nu-i cunoaște. De asemenea, Elizabeth parcurge același proces în care obține mai multe informații despre Darcy de la ceilalți și prin experiența personală. Prejudiciul care se dezvoltă de partea lui Elizabeth creează drama care determină această poveste să fie captivantă.
În realitate, trăsăturile pe care le au aceste personaje sunt destul de frecvente. Natural, ființele umane au dorința de a crea presupuneri față de alți oameni. S-ar putea să greșească, dar este firesc să le aibă. Bunătatea persoanei este cea care îi împiedică să prezinte aceste presupuneri fără dovezi. Unele personaje nu reușesc acest lucru și, de fiecare dată când abordează o idee în favoarea lor, trebuie să o împărtășească. Fie că ne dăm seama sau nu, avem multe defecte. Morala poveștii încurajează inițiativa care trebuie luată pentru a remedia greșelile pe care le facem.
Acest roman ne învață să nu judecăm greșit o persoană fără a o înțelege complet, ceea ce dă și titlul, Mândria și prejudecată. Povestea nu numai că are un final fericit, ci și o soluție pentru depășirea influențelor care nu au nicio legătură cu relația reală dintre oameni. O judecată adecvată poate fi făcută doar de către fiecare individ în parte.
Câți dintre noi nu s-au confruntat cu situații similare atunci când vine vorba de a judeca sau a lăsa o impresie pozitivă asupra altora asta determinându-mă să vă invit în a citi cartea. Chiar dacă au trecut atât de mulți ani de când a fost publicată, 1813, subiectul nu și-a pierdut din actualitate. Sunt sigură că va afecta punctul de vedere al cititorului într-un fel sau altul, așa cum a fost și în cazul meu.
Nu numai că această poveste este pentru cei cu probleme în relații, dar nu trebuie ignorat faptul că este o frumoasă poveste de dragoste. Vă invit, deasemenea, să nu ocoliți și celelalte romane ale autoarei, „Rațiune și simțire”, „Emma”, „Persuasiune”, „Juvenilia” ori altele.
E vară, perioada vacanțelor, a relaxării și revigorării. Ori cărțile au puterea de a vă oferi ceea ce căutați, important este să le primiți în viața voastră. Povești vechi sau noi din care este imposibil să nu învățați ceva.
Spor la citit!
