Panorama zilei

Fălticeni, 7 iunie 2020
Pandemie: infectați 20479/ decedați 1326/ vindecați 14638

Asta a fost o zi în care am avut de toate: căldură binefăcătoare, multă culoare, un dialog mult așteptat al domnului profesor Pânișoară, muzică bună și o plimbare pe înserat alături de copilul de acasă.

Ah! și vânt, mult vânt care a scuturat zdravăn copacii ca nu cumva să mai existe vreun con ascuns. Nu ieșeau la numărătoare.

Am avut parte și de un slalom printre jaloane care mi-a reamintit de examenul pe care l-am dat atunci când am luat carnetul de șoferi. Trebuia să treci probele din poligon pentru a-l avea în buzunar.

La ora 18:00 am venit la întâlnirea mult așteptată. Invitația suna așa:

Știu copiii să gestioneze toate emoțiile care au apărut în acestă perioadă? Cum ne (re)obișnuim cu normalitatea? Știm să pregătim un examen important al vieții noaștre? Cum putem să-i învățăm pe copii să învețe mai bine? Căutăm (împreună) răspunsuri la aceste întrebări în dialogul de duminică cu prof. univ. dr. Adrian Opre, psiholog și decan al Facultății de Psihologie și Științele Educației de la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca. Vă așteptăm!

Nu a fost vorba despre mască, exclusiv, dar iată ce mi-am notat în urma acestui dialog:

– În fața unui examen trebuie să fii îngrijorat
– Pe noi ne motivează emoțiile pozitive
– Bucuria nu ajută să supraviețuiești
– Ființa umană are tendința de a evita confruntarea
– Trebuie să fii pregătit pentru a scăpa de anxietate, antrenându-te
– Copilul scapă de anxietate lăsându-l să se confrunte cu ea
– Învățați-vă copilul să fie prieten cu eșecul
– Trebuie să învețe să aibă strategii de învingere a eșecului
– Copilul trebuie să știe că eșecul face parte din viață, dar acesta să nu facă parte permanentă din ea.
– Succesul este o serie repetată de eșecuri.

O oră, atât cât a durat dialogul care din păcate a avut întreruperi pentru ca pe final să se blocheze, am fost atentă la cei doi profesioniști încercând a identifica unde anume greșesc, cum pot interveni și ce trebuie să-i transmit copilului verbal ori prin comportamentul propriu. Doresc ca ce ține de mine să pot face pentru că la școală nu am cum schimba comportamentul unora dintre dascăli. Exemple punctuale au fost foarte multe din urma cărora puteai lesne identifica similitudini din viața proprie.

Pe la 21:00 l-am invitat le Luca la o plimbare iar el a acceptat. Am fost pe niște drumuri care nu sunt așa de populate și am povestit vrute și nevrute, toate legate de finalul acesta de an școlar, de ce regretă și de ce se bucură și cum vede el examenul despre care se vorbește mereu. A fost pentru prima dată când am privit doar în sus pentru că diferența dintre înălțimile noastre s-a mărit considerabil. E o senzație stranie să descoperi ce transformare radicală s-a petrecut.

La revenire, am urmărit prima parte din opera lui Mozart, Cosi fan tutte, un regal artistic în toată puterea. Luca a privit și el, cu încântare, mai ales că libretul a fost tradus în engleză.

 

 

   

În cifre, ziua de astăzi a arătat așa:

Important este că suntem în formulă completă și asta-i tot ce contează. Sănătate!

P.S. Datele despre pandemia din România le voi nota atâta vreme cât va exista această molimă. Ea nu a fost eradicată la nivel mondial și atunci când se va încheia voi înceta și eu cu notificările. Acest blog reprezintă și un jurnal personal în care notez ce se poate nota și ce se poate rosti public. Peste ani, cred că ai mei copii vor privi aceste rânduri învăluiți de diferite sentimente. Le vor identifica la momentul respectiv și le vor analiza prin prismă proprie.

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: