Rămas bun și după șase săptămâni

Uite că s-au scurs șase săptămâni de când doctorul meu a plecat în altă lume. Trecerea lui în neființă a avut loc pe 3 aprilie, în plină pandemie și izolare, ceea ce nu mi-a permis să-l conduc pe ultimul drum. La înmormântare erau acceptate doar 8 persoane și am considerat că nu am ce căuta acolo având în vedere că numărul membrilor de familie depășea acest număr. Au urmat multe zile de izolare, atunci nefiind permis să te deplasezi decât în apropierea domiciliului și am așteptat ca să se iasă din această stare pentru a mă putea duce.

Iată că, de pe data de 15 mai a intrat în vigoare starea de alertă, restricțiile de deplasare din interiorul orașului dispărând, așa reușind să ajung și eu la cimitirul unde este îngropat.

Biserica „Sfinții Voievozi – Grădini” din Fălticeni este o biserică ortodoxă construită în anul 1807 de către căminarul Tudorache Ciurea și soția sa, Elisabeta, în satul Tâmpești (azi cartierul Grădini al municipiului Fălticeni din județul Suceava). Ea se află situată în marginea de sud-vest a orașului Fălticeni, pe drumul spre Roman.

Biserica Grădini nu este inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, nefiind considerată monument istoric.


În jurul bisericii se află cimitirul Parohiei Grădini. Acesta este cel mai mare cimitir din orașul Fălticeni, având 3000 de metri pătrați și aproape 4.000 de locuri de veci. Aici au fost înmormântate mai multe personalități care au viețuit sau au avut legături cu urbea de pe Șomuz. 

Printre personalitățile înmormântate aici sunt de menționat următorii:

August Wagner (1818-1885) – profesor și publicist
Ion C. Stino (1836-1915) – institutor și publicist


Teodor Ștefanelli (1848-1920) – istoric bucovinean, membru al Academiei Române
Serafim Ionescu (1859-1930) – institutor și dramaturg
Leon Băncilă (1878-1918) – diacon, profesor și compozitor
Dimitrie Buiuc (1882-1930) – compozitor
Eugen Lovinescu (1881-1943) – critic și istoric literar, memorialist, dramaturg, romancier și nuvelist român
Vasile Ciurea (1883-1973) – profesor și arheolog, primar al Fălticenilor, deputat și senator; a contribuit la înființarea Muzeului Apelor (Mihai Băcescu) din Fălticeni
Gheorghe Fira (1886-1936) – folclorist și compozitor român
Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu (1887-1960) – profesoară de limba franceză, soția lui Eugen Lovinescu; a murit în detenție
Aurel George Stino (1900-1970) – profesor de limba franceză la Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni, publicist și scriitor
Anton Holban (1902-1937) – scriitor, romancier și eseist român, nepot de soră al criticului Eugen Lovinescu
Vasile Lovinescu (1905-1984) – critic literar, dramaturg și filosof esoteric român, nepot de frate al lui Eugen Lovinescu
Gheorghe Baltag (1909-1992) – preot protoiereu și paroh al Bisericii Grădini
Horia Lovinescu (1917-1983) – dramaturg român, nepot de frate al lui Eugen Lovinescu
Virgil Ierunca (1920-2006) – critic literar, publicist și poet român, soțul Monicăi Lovinescu
Monica Lovinescu (1923-2008) – ziaristă, critic literar și comentatoare de radio, fiica lui Eugen Lovinescu.  Din 1947 a trăit în exil în Franța.


(cavoul familiei Lovinescu)

Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu a murit în închisoarea Jilava în 1960; trupul ei a fost aruncat într-o groapă comună din care a fost adus la Fălticeni, îndată după 1990. Eugen Lovinescu a murit în 1943 și a fost înmormântat la București; în 1993, la împlinirea a 50 de ani de la moartea sa, urna cu cenușa sa a fost adusă și depusă în cavoul familiei Lovinescu din Cimitirul Grădini, cu consimțământul fiicei sale, Monica Lovinescu.

Monica Lovinescu a decedat la 20 aprilie 2008, la Paris, trupul său fiind incinerat la 24 aprilie. În anul 2008, urnele cu cenușa soților Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au fost aduse la Fălticeni și depuse în cavoul Lovineștilor. Urnele funerare ale Monicăi Lovinescu și ale lui Virgil Ierunca au fost aduse de la Paris, la 25 aprilie 2008, cu o aeronavă specială, fiind însoțite de către Gabriel Liiceanu și Mihnea Berindei. Ele au fost aduse la Ateneul Român și apoi trimise la Casa Lovinescu din București, de unde au fost transportate la Fălticeni, unde au fost depuse în cavoul familiei Lovinescu la 16 mai 2008, potrivit dorinței scriitoarei. (sursa: wikipedia)

Pentru că am ajuns acolo, am zăbovit un timp mai îndelungat, nu doar în fața mormântului domnului doctor ci și prin cimitir pentru a mai pune o lumânare la cei pe care i-am cunoscut atât de bine și cu a căror existență m-am intersectat și eu, destul de mult.

Am prins o zi de vară în adevăratul sens al cuvântului, iar acolo nu am văzut decât vreo trei oameni. E o mare forfotă și un șantier întreg pe-o parte a cimitirului pentru că într-o latură este Lidl-ul, iar pe cealaltă se construiește un ansamblu de locuințe, dacă am înțeles corect. Numai că, chiar și așa în aceste condiții, greierii reușeau să mai acopere din zgomotul mașinăriilor, secondați de păsări, ele cu trilurile lor. Ajutor mai primeau și de la diferite gâze care aveau treabă la florile multicolore ce se înșirau peste morminte.

În capătul cimitirului am găsit morminte foarte vechi, a căror pietre și statui erau lucrate cu migală, cu scrisul dăltuit în piatră ori marmură de cea mai bună calitate. Am stat și descifrat înscrisurile de pe pietre și am făcut o călătorie în trecut încercând a-mi imagina cum era atunci.

Aceste piese mi-au adus aminte de Ziua Internațională a Muzeelor, cea care a fost sărbătorită ieri, pentru că au trecut atât de mulți ani peste ele, neștirbindu-le cu nimic frumusețea chiar dacă sunt făcute de persoane anonime. Și nu știu de ce (ori poate bănuiesc) au fost executate cu simț de răspundere și poate pasiune, reușind a străbate veacurile ceea ce s-a și întâmplat.
Odihnească-șe în pace!

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: