Când SuperTeach își deschide larg porțile în prima conferință online și pentru cei care nu activează la catedră

Am urmărit, atât cât am putut, informațiile care apar de la acest grup, SuperTeach și eram curioasă cum anume se defășoară întâlnirile lor. Am văzut nenumărate afișe cu anunțuri în care doritorii erau invitați să se alăture profesioniștilor pentru a învăța cum anume să se descurce în activitatea pe care o au alături de copii și părinți. Temele au fost diverse, la fel ca și locul de desfășurare.
Așa că, la ora stabilită, m-am pus în fața monitorului, dornică să văd, aud, simt senzații noi.
Intrarea a făcut-o domnul Szekely, un domn cu o alură de spiriduș, cu un licăr năzdrăvan în priviri și atitudini care au îmbinat într-o frază informații personale legate de sănătate și călătorii. Introducerea lui m-a trimis în timp, atunci când participam și eu la astfel de întâlniri, numai că erau pe tema vânzărilor și a motivării oamenilor/echipelor, așadar multe similitudini
Exercițiul propus de dumnealui, cel în care îți arată cum anume să te detensionezi, pentru a intra în atmosfera propusă de ei, mi-a plăcut, l-am făcut și eu și pe loc m-am simțit cu douăzeci de ani mai tânără, pregătită să sparg barierele educației atât de încorsetate în care s-au învârtit copiii mei și eu pe lângă ei.
Dacă doriți cartea unde sunt descrise aceste tehnici de relaxare, o găsiti la editura For You sub semnătura lui Leon Angart.

Mi-au plăcut toate intervenții lui, aducând cu ele un spirit inovator, prospețime și dorință de a merge mai departe, mai pregătiți și mai buni.

Am aflat de ce se desfășoară aceste întâlniri despre educație și ce se poate face pentru ca ea să fie de calitate făcând cunoștință cu cei patru fondatori ai acestui proiect:
Dragoș Anastasiu
Cristina Gheorghe
Felix Tătaru
Alexandru Ghiță.

Fiecare a specificat de ce au dorit să construiască acest proiect la nivel național.
Domnul Dragoș Anastasiu, un lord al grupului, o personalitate cu greutate și extrem de vizibil la nivel național.

Da, sună așa de frumos, numai că, în ultimii ani, educația nu s-a aflat pe o pantă ascendentă și în ciuda implicării mai multor persoane, la nivel central au ajuns oameni care au dovedit altceva. Mi-a răsărit o întrebare: de ce din atâția oameni dedicați și pregătiți nu reușesc să urce în posturile cheie, cu putere decizională, acolo aflându-se doar unii cu o pregătire care nu-i recomandă?
Ori poate că au pregătirea, dar nu o pot pune în practică, în structurile de sub ei fiind oameni cu mentalități încorsetate de vreme. La inspectorate sunt aceleași nume de douăzeci de ani iar palierul pe care au activat ei nu a performat, din contră, a regresat educația și sistemul educațional ajungând atât de jos.

Revenind la conferință:
Doamna Cristina Gheorghe și pasiunea dumneaei de a deveni o versiune mai bună. O prezență caldă și naturală, un comunicator care mi-a ajuns ușor și repede la inimă.
Domnul Felix Tătaru care a exprimat aceeași motivație: școala care îngrijorează pe toată lumea, de la antreprenori la părinți.
Cei patru fondatori au avut un rol în această conferință și anume o zonă în care au introdus nume care au performat și au schimbat mersul lucrurilor pe acolo pe unde au trecut. Am aflat că doamna Simona Baciu va veni, la un moment dat, la această întâlnire pentru a ne vorbi despre nevoia de a descoperi propria măreție.
Domnul Alexandru Ghiță cel care ne-a amintit de cele două lumi în care trăim: una în care sunt cărți, materiale etc care te învață ce anume să faci pentru a fi mai bună și lumea reală în care nu se schimbă nimic. Două dimensiuni în care a simțit nevoia de a interveni și a contribui.

Domnul Szekely a fost moderatorul întâlnirii, intervențiile lui fiind pline de culoare atât prin gestică, grai (dulcele grai bucovinean la care nu a renunțat) și povestioarele ce ai venit cu rol de trambulină pentru cel/cea care urma a vorbi. Aici, povestea cu delfinul și cercetările antropologului a avut mare efect, vorbesc în ceea ce mă privește și cred că nu numai la mine a fost așa.

Doamna Cristina Gheorghe a venit să ne explice ce impact are mentalitatea asupra noastră cum să investim și în ce anume și alte detalii foarte interesante. Să încercăm să facem o revoluție a mentalității.

Trecuseră deja două ore când o altă prezență extrem de agreabilă, cea a Andradei Sorca (Mazilu) – făuritoarea de visuri, Frau pentru copiii ei, a intrat în scenă și ne-a invitat la un ceai. Ori nu ceașca de ceai e cea care adună oamenii împreună?

Ea a fost cea care a vorbit despre relația cu părinții și a explicat importanța lor în actul educațional. Pentru că, despre orice nivel de educație vorbești, părinții nu au cum să nu facă parte din acest demers atât de important, esențial aș putea spune, pentru dezvoltarea ulterioară a copilului.
Personal, o urmăresc pe Andrada și de multe ori a reprezentat o sursă de inspirație. Elanul, tinerețea, bunătatea trec și prin ecranul monitorului și sunt molipsitoare.

Care au fost răspunsurile mele la întrebările Andradei și cum s-a desfășurat în ceea ce ne privește această relație, voi vorbi în altă împrejurare. Pot spune doar că am primit un singur mesaj de la dirigintă, pe data de 18 martie și aici este vorba doar despre mine, părintele. Ce a discutat cu copiii este altceva.

Doamna Anca Denisa Dăscălescu a urmat și ea ne-a vorbit despre Profesorul și familia sa. O facilitatoare din Iași, creativă și foarte practică. Numai să nu fii ancorat în realitatea prezentă să nu înțelegi prin ce sters trec dascălii, fie că sunt de grădiniță ori nivel primar, ciclu gimnazial ori liceal. Am plonjat într-o lume pe care n-o stăpâneau, foarte mulți dintre ei și pentru care nu erau pregătiți. Cunosc profesori dedicați, preocupați, pasionați care au fost cotropiți de mesaje și teme pentru corectat. Toți ar fi trebuit să încercăm să ne descurcăm în acest hățiș numai că unii dintre noi nu am dorit acest lucru ori nu am avut pârghiile necesare aici gândindu-mă la aparatura care înlesnește lucrul online. Și nu trebuie să analizez prea mult pentru că mulți, foarte mulți știm cum se desfășoară școala online cu adevărat, nu cea care este raportată la inspectorate. Nu mă refer neaparat la mediul rural ci la orașe cu pretenții.

Da, este foarte adevărat că există și oameni care s-au adaptat foarte repede reușind să creeze o comunicare cu elevii poate mai bună ca cea clasică, iar pentru asta merită felicitați!

La aproape trei ore de la începerea conferinței au intrat copiii, Zara fiind prima dintre ei. O minune de fetiță care a vorbit cu drag și plăcere de Frau a ei, de ce-i place acum la acest tip de școală, ce-i lipsește și cum vede ea lucrurile. A urmat Elena Nedelcu, o adolescentă din clasa a VIII-a, așa cum este și fiul meu cel mic. Elena este un copil cu un discurs coerent și un vocabular bogat, care a prezentat situația în care ne aflăm cu toții din punctul ei de vedere. Ce regrete are acum, la final de ciclu gimnazial și de ce și-ar fi dorit ca să fie acum la școală. Lor li s-a adăugat și Călin Vameșu, tânărul care aflat la final de liceu a putut puncta niște lucruri pe care mulți dintre noi le știu, dar cei care pot interveni având putere decizională nu o fac.
Întâlnirea cu acești copii a arătat, dacă mai era nevoie, potențialul generațiilor care vin, capacitatea lor de înțelegere, abilitățile pe care le au și energia pozitivă pe care o emană și care-ți face pielea de găină. Trebuie doar ca adulții, fie ei părinți ori dascăli, să aibă priceperea de a le veni în întâmpinare și de a-i ajuta, ori măcar de a nu le pune piedici fizice ori emoționale în formarea lor.

Momentul în care Felix Tătaru a prezentat-o pe Simona Baciu a sosit și am avut prilejul să urmăresc o doamnă specială care ne-a vorbit despre nevoia de a descoperi propria însă modul în care a făcut-o mi-a mers la suflet. Mi-au fost împrospătate informațiile despre Piramida lui  Maslow și semnificația feliilor care o alcătuiesc. Am luat aminte despre invitația pe care a făcut-o și anume să reflectăm la perioada pe care o traversăm cu toții.

De apreciat au fost și intervențiile doamnelor care au avut cele mai interesante comentarii pe chat, unele dintre ele fiind surprinse de intrarea în direct.

La patru ore de la începerea conferinței a intervenit, din nou, Andy Szekely, care a provocat participanții la un exercițiu de detensionare a coloanei vertebrale, unul pe care, cred, l-au făcut aproape toți participanții. Eu printre ei, evident! Și iar mi-a fugit gândul la întâlnirile de acest gen pe care le aveam atunci când lucram pentru o mare companie multinațională, rememorând secvențe în care eram puși/invitați să facem diferite mișcări tot pentru a ne relaxa. Că eram la munte ori la mare, în ținută sport ori de gală, totul mi-e mai proaspăt ca niciodată.

Un alt moment demn de toată atenția a fost acela al întâlnirii cu Robert Brindley, un reputat dascăl și director de școli de pe mai multe continente care ne-a împărtășit cum anume crede el că ar trebui să se adapteze profesorii la situația actuală. Experiența lui este demnă de toată lauda și faptul că a condus unități de învățământ din țări atât de diferite arată că dacă vrei poți să te adaptezi, dar și să performezi în situații diferite.
Dr. Robert Brindley lucrează în educaţie de 36 de ani şi nu se vede lucrând în alt sector. În prezent, în România, încearcă să ajute și şcolile locale să se schimbe, oferindu-și experienţa ca voluntar.

Concluziile de final au aparținut membrilor formatori ai acestui fenomen i-aș putea spune care au venit să puncteze ce anume se urmărește, dar și să mulțumească interesului atât de mare al celor implicați și interesați de această ramură vitală a existenței noastre. Pentru că fără educație nu putem, progresa, nu putem avea o viață mai bună, nu putem spera în schimbări de mentalitate și nici acționa în cel mai bun mod cu putință.
Totul ține de noi, copii, părinți, profesori deopotrivă, actorii implicați în acest proces atât de elaborat, care trebui să găsim formula cea mai bună pentru a performa împreună. Pentru că nici una din părți nu poate fi exclusă.
Sunt fericită că din postura în care mă aflu, cea de părinte implicat activ, să văd că inițiativă există, demersuri se fac, rămânând a le multiplica la scară mai mare în așa fel încât cât mai multă lume să beneficieze de ele.
Trebuie de menționat că timpul și energia alocată acestor întâlniri nu sunt de neglijat și numai cei care doresc cu adevăt schimbarea vor face acești pași. Asta înseamnă să ieși din confortul propriu, să te deplasezi, să aloci timp, să fii atent și să rezonezi cu ceea ce profesioniștii încearcă să te învețe. Pentru că, nu-i așa?, toată viața avem de învățat, acest proces neoprindu-se după terminarea studiilor.

Mulțumesc SuperTeach pentru oportunitatea aceasta și dacă vor mai fi ocazii eu le voi da curs cu mare plăcere, dar mai ales curiozitate! După astfel de întâlniri ai sentimentul că poți muta munții din loc ceea ce nu este foarte departe de adevăr doar că pentru asta e nevoie de perseverență, răbdare, continuitate. Dacă îți dorești ceva cu ardoare, la un moment dat acest lucru se întâmplă.