„Istoria albinelor” de Maja Lunde

Istoria albinelor este un roman care te face să te gândești la insecte și la importanța lor pentru existența noastră umană – aceasta a fost, evident, abordarea autoarei când a scris romanul. Există realism în romanul  Majei Lunde – deși unele părți ale acestuia seamănă cu o fabulă.
Punctul de plecare este că umanitatea nu va rezista fără insecte. Și romanul a subliniat clar importanța misiunii vitale a insectei – de a asigura propagarea și creșterea plantelor, culturilor, fructelor. Este neplăcut atunci când familiile de albine se micșorează. Motivele sunt complexe – pesticidele, schimbările climatice, poluarea mediului sunt probabil parte din explicație. De fapt, romanul este o parte importantă a campaniei pentru păstrarea acestor specii de albine.

M-am interesat dacă România a demarat în acest sens programe menite a proteja și salva albinele. Așa am aflat de existența albinei românești și cum anume este ea amenințată de dispariție datorită speciilor noi aduse în țară. Mai multe detalii aici. Și dacă veți fi curioși, la fel ca mine, veți descoperi mai multe detalii despre situația albinelor din România. Iată o prezentare foarte interesantă care v-ar putea ajuta să înțelegi mai în amănunt această problemă.

Personal, sunt o mare iubitoare a acestor insecte care reprezintă un exemplu pentru rasa umană prin determinare, organizare și tot ce ține de viața unei familii într-un stup/cămin. Fiecare știe exact ce anume are de făcut așa treaba mergând strună dacă nu există factori perturbatori din exterior. Oamenii s-a înmulțit atât de mult iar asta a adus după sine o schimbare dramatică a mediului în care trăim. Sunt multe voci la nivel planetar care atrag atenția și intervin pentru a nu se produce colapsul pe care, acum în plină pandemie, îl simțim tot mai aproape.

Revenind la albine, iată câteva secvențe pe care le-am înregistrat nu de mult, atunci când am putut ieși pentru scurtă vreme afară. Pentru că aici, în nordul țării, pomii înfloresc mai târziu din cauza climei reci, iată că acum sunt în plin proces de polenizare de care se ocupă albinele, cine altcineva. Deasemenea, mi-am adus aminte de alte câteva înregistrări în care protagonista principală este albina.

Din cartea aceasta am aflat că au existat mai multe încercări de a se realiza polenizarea fără ajutorul albinelor, însă s-a dovedit a fi aproape imposibil. Sunt locuri în care polenizarea se face manual, așa cum se petrece și în poveasta aceasta. Tot din carte am aflat despre varroa, un parazit al albinei, care a provocat mari daune apicultorilor din întreaga lume. Au fost făcute studii amănunțite pentru a putea limita daunele pe care le provoacă.

 

Cele trei personaje principale ale romanului cu familiile lor trăiesc în trei epoci diferite, dar sunt legate între ele de albine – ca un cuvânt cheie. Alte conexiuni între cele trei personaje principale și epocile sunt „dezastrul” și rolul parental.
Romanul are o compoziție strălucitoare – similară cu o articulație – sau mai degrabă tripla articulație (Bach) pentru a folosi o expresie din muzică. Există trei povești care sunt urmate într-o evadare printr-o poveste – și care se unesc cumva până la urmă. De asemenea, ne putem asocia cu conceptul de contrapunct din muzică – există trei voci independente care comunică cumva – și în cele din urmă vedem legătura strălucitoare dintre cele trei „voci”. În muzică este o glumă legată de „cap” și „coadă” – la fel și acest roman – introducerea este făcută de Tao iar finalul îi aparține tot ei.

Similar cu întregul și contextul unei articulații – acest lucru a funcționat, de asemenea, în ansamblu, nu a fost dificil să „se rostogolească” între cei trei protagoniști – cea mai veche epocă pe care o reprezenta William, biolog și distribuitor de semințe în Anglia – soția și familia lui numeroasă. El este dedicat dezvoltării stupilor și a celor mai bune condiții posibile pentru apicultură – iar aici se alătură și  fiica Charlotte, un copil extrem de inteligent și studios, care se apropie cu tărie de tatăl ei arătându-i ideile proprii.

Îl avem pe George în SUA, apicultor legat de agricultură și fermă care are un singur fiu, Tom, acțiunea petrecându-se în 2007. El trăiește într-o perioadă în care lucrurile încep să meargă prost în apicultură și fiul ar prefera să aleagă altă profesie chiar dacă familia lui a investit tot ce a avut îîn educația lui în ideea de a duce afacerea familiei mai departe și chiar de o dezvolta.

A treia protagonistă este Tao, care trăiește în China în 2098, cu un soț și un fiu de trei ani – și aici înțelegem că insectele au fost drastic afectate,
Albinele sunt punctul de legătură dintre cele trei familii și cele trei epoci, dar și situația părinte-copil este centrală pentru toate cele trei „epoci”.
La William, singurul fiu pe care îl care și care contează pentru el, Edmund, ceilalți șapte copii sunt fiice și nu la fel de interesante pentru William – dar, din păcate, nu Edmund este cel preocupat de cercetare, ci Charlotte, pe de altă parte … o caracteristică interesantă în roman, dar nu voi dezvălui mai mult.

George în Statele Unite în anul 2007 se luptă cu fiul său, Tom, ambii și-ar dori o rezolvare, dar comunicarea este dificilă, iar atunci când există e fragmentată de gândurile care nu pot fi rostite.

Revenind în anul 2098, Tao este, de asemenea, foarte determinată în legătură cu creșterea fiului Wei-Wen – ea vrea să-l învețe, dar încă nu este foarte receptiv – și atunci dezastrul se întâmplă. Veți descoperi despre ce anume este vorba singuri. Dar ceea ce se întâmplă o conduce pe Tao într-o călătorie ciudată către un Beijing fantomatic plin de groază. În ultima parte a acestei incursiuni Tao s-a deschis către un fel de speranță viitoare.
Există un suspans în roman și în mod ciudat nu pot spune că un personaj îmi place mai mult ca altul. Ar trebui să am o afinitate pentru Tao, din postura de mamă și alăturând-o într-un anume mod cu felul în care percep și eu formarea unui copil. Nici determinarea lui George nu-mi displace, cu toate că nu pot fi de acord cu așteptările pe care le are de la propriul fiu. Acesta, Tom, trebuie să aibă dreptul la a-și alege domeniul în care vrea să activeze, asta neafectând relațiile personale cu tatăl său. Pe de altă parte, William are niște oscilații majore ale existenței în care se întrepătrund neputința cu elanul, determinarea cu abandonul.

Realismul și credibilitatea acestei povești puternice despre semnificația albinelor și dispariția lor catastrofică s-ar putea să nu fie ceva „citit literalmente”, ci doar o „trezire a mediului” și, în multe privințe, un roman alegoric și simbolic. Criticile apărute anul trecut legate de acest roman nu au fost favorabile, dar eu l-am experimentat ca un roman frumos de atmosferă – o poveste pe trei niveluri, în care la final s-a completat un întreg.
Mi-a oferit o experiență excelentă de lectură și, cu siguranță, devine una dintre acele cărți de care o să-mi amintesc mai ales datorită perioadei în care am citit-o.


(sursa foto: aici)

… și atunci, desigur, voi păstra o speranță că aceste mici creaturi utile vor continua să facă parte din mediul nostru.

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: