Fălticeni, 10 aprilie 2020
Pandemie: 5467 infectați/ 270 decedați/ 729 vindecați
Am mai parcurs o zi, una mai puțin bună. O stare de anxietate ne-a cuprins mult mai mult decât aș fi dorit. Luca a fost cum nu a fost în nici o zi de când stă izolat în casă. Mâine se împlinește luna plină de când nu a mai călcat peste pragul ușii.
Geamul nu a mai stat toată ziua deschis pentru că a bătut vântul destul de tare cât să îmbrace pervazul cu o pulbere aurie de polen. Inițial nu am știu ce este, pentru că abia ștersesem totul, dar m-a bucurat că nu suntem alergici la polen. Au pleznit mugurii la teii din fața geamului așa cum liliacul și-a scos mugurii din care vor ieși florile. Și mestecenii din fața casei capătă tente verzui, semn că peste câteva zile totul va fi schimbat. Coloristic vorbind.
Am adunat și eu încă o zi în care nu am ieșit pentru că nu o fac dacă are cine în locul meu. Nu simt nevoia să merg nicăieri exceptând plimbările care-mi lipsesc. Teribil îmi lipsesc.
În casă e bine, așa cum a fost mereu numai că anxietatea asta se strecoară iar eu privesc neputincioasă. A fost o zi în care doar am citit, fiecare din cartea lui, dar și cu voce tare, Luca a vorbit cu prietenii lui și… atât. O moleșeală care nu ne caracterizează ne-a îmbrățișat pe care eu una am încercat s-o alung cu cafea și nu a fost cea mai inspirată decizie. Dacă depășesc doza cresc altele.
Apoi am încercat un refresh la înfățișarea mea și ce altceva puteam face în afară de a-mi colora părul? În aceeași nuanță, manevra fiind făcută pentru a acoperi albul excesiv.
Gândul mi-a fugit la Bobo, prietena mea dragă, dar și la fetele de la salon, acolo unde am petrecut o perioadă din viața mea care a fost foarte frumoasă. De acolo știu ceva trucuri ale coaforilor pentru ca rezultatul final să fie unul bun. Mi-e dor și de Maria, Alina, nu mai zic de Ana! Vă îmbrățișez pe toate.
Colorul nu a reușit să schimbe starea cu toate că nu pot identifica un motiv anume care o provoacă. Da, știu, e nebunie planetară și despre asta este vorba, însă parcă nu de la asta vine. În definitiv, atâta omenire face ceea ce fac și eu adică stă izolată.
Am primit, de la un suflet drag mie, un filmuleț care să completeze ziua de ieri când aproape că îmi crescuseră penele.
Mulțumesc, Rodica!
Culoarea s-a reîmprospătat, eu am rămas cam la fel. Dar mâine urmează o nouă zi.
Important este că am rămas în formulă completă iar asta e tot ce contează!
