machetedidactice.com

Amintiri despre Tunisia și cum mă agăț de ele

În momentul de somn pe care l-am parcurs azi noapte, toate simțurile mele au plecat spre Tunisia, dar nu știu să explic de ce și cum, asta în condițiile în care nu m-am gândit deloc la această destinație și nici nu am vorbit despre subiect. O legătură ar putea fi aceea că mi-am dorit să fac un mozaic, pe care de multă-multă vreme îl doresc a-l realiza însă nu s-a putut strecura printre activitățile mele. Mi-am cumpărat, la un moment dat, piese din sticlă pentru mozaic însă ele au așteptat cuminți să-mi vină mie cheful. Și iată, în plină pandemie, mi-a venit.
De dimineață am dereticat prin cameră și m-am oprit la păpușa fără nume din Tunisia, o păpușă pe care a adus-o Răzvan din sejurul pe care l-a petrecut acolo. Îmi sunt proaspete în memorie și acum faptul că ne-am pregătit mult pentru asta și am citit tot soiul de informații despre destinația exotică, a doua pe care o vizita pe continentul african, prima fiind Egiptul.

 
Situată în bazinul mediteranean, în Nordul Africii, Tunisia face parte dintre cele cinci țări ale Magrebului arab (Uniunea Magrebului Arab – o asociere regională de state din Africa de Nord fondată în 1989, alături de Maroc, Algeria, Libia și Mauritania, adică țările din vestul lumii arabe). Nu a fost o excursie de documentare ci una de relaxare, însă cultura și obiceiurile de acolo au fascinat.


Au rămas amintiri de neuitat și experiențe care se cer repetate, pentru că perla Sahelului așa cum mai este denumit orașul Sousse, al treilea ca mărime din țară mai are multe comori de descoperit. La muzeul de arheologie creat în 1951 se află cea mai mare colecție de mozaicuri după cea din Muzeul Național din Bardo. Și uite cum am ajuns la mozaicuri. 🙂

Însă înainte de asta, vreau să zăbovesc puțin peste păpușa fără nume, cea venită în casa noastră după această călătorie. Are un port popular foarte frumos, cosițe de culoarea cafelei și o bluză cu mâneci de dantelă. O pereche de ochi albaștri te privesc și cu siguranță spun o poveste pe care o auzi doar dacă ești pe aceeași lungime de undă cu ea.

Nimic nu este făcut de mântuială în ceea ce o privește. Pe sub rochia lungă are niște pantalonași care se termină cu o dantelă foarte frumoasă și delicată.

M-am jucat cu ea și a fost minunat asta și pentru că e o marionetă. Iată cum se vede.

   

Și pentru ca totul să se alinieze așa cum vrea sufletul, mai bine spus cum dorește sufletul, a sosit și mozaicul mult râvnit. Un set de la Lild a completat ziua mea tunisiană. Cum răbdare am din plin, nu a constituit o problemă să-l pigulesc.

Să ai întotdeauna două animale de călărie: răbdarea și prudența. Răbdarea te vestește și prudența te păzește.
(proverb arab)

Kit-ul despre care vă vorbesc conține o cutie din lem pentru bijuterii, ori ce doriți a pune în ea, pietrele de mozaic de 6 culori și un lipici. Eu am adăugat și piese de mozaic din sticlă pe care le aveam pregătite din vreme pentru așa ceva.

Am aranjat piesele fără a le lipi, pentru a mă hotărî asupra unui model și a vedea cum anume se încadrează el. Când am decis cum să fie, am trecut la lipit piesă cu piesă.

   

Am ales să strecor și câteva ștrasuri pentru a da un efect mai aparte. TAproape toată perioada cât am lucrat, am ascultat repetiția pianistei Simone Dinnerstein pe care o ador, dar am fost secondată și de Luca, el făcându-și temele lui.

Mai târziu mi-a venit în minte să ascultăm muzică din Tunisia și așa am descoperit aceste acorduri foarte plăcute.

Și pentru a mai bucura atmosfera, ne-am jucat în fața aparatului foto. Când am privit instantaneele, am avut ce comenta și râde.

 

Nu știu voi cum procedați, dar eu așa-mi duc perioada de izolare. Zile mai colorate ca să răzbesc, ceea ce vă doresc și vouă!

Lasă un răspuns

%d