Panorama zilei

Fălticeni, 4 aprilie 2020
Pandemie 2020 * 3 aprilie: 3183 infectați/ 118 decedați/ 283 vindecați
4 aprilie: 3613 infectați/ 146 decedați/ 329 vindecați

Mai bine spus Panoramele zilelor deoarece ieri nu am putut scrie pentru că m-am luat cu o piesă de teatru care a durat aproape 4 ceasuri, dar pe care mă bucur că am avut inspirația de a o urmări. L-am văzut pe Marian Râlea și pe Mariana Mihuț într-o reprezentație a Teatrului Bulandra, Îngropați-mă pe după plintă, un spectacol plin de poezie, dramatic și comic în același timp, despre dragoste și ură, despre iertare și tandrețe, despre sacrificiu și dăruire.

Poți să duci povestea numai dacă stii să iubești și dacă știi să ierți”
Marina Constantinescu

(sursa foto: bulandra.ro)

Asta după ce am petrecut o zi în care am fost într-un carusel de sentimente, cu toate că nu am părăsit casa nici o secundă, așa cum o fac de o săptămână. Nici înainte nu ieșeam decât pentru strictul necesar ci pentru că nu avea cine face asta în locul meu.

Dimineața am petrecut-o mângăiați de razele unui soare generos, stând întinși pe jos, ca-n alte zile cu soare petrecute pe tăpșan și citind cartea care ne-a captivat prin subiectul ei.

Am zăbovit până ce soarele a plecat de la fereastra noastră așa putându-ne apuca de programul obișnuit. Luca a scris la ale lui, eu am meșterit la niște cartoline pentru o poveste minunată ca să fiu pregătită atunci când va veni cazul.

După ce soarele ne-a spus la revedere, a trebuit să închidem geamul pentru că au venit cei cu dezinfecția, mirosul de clor neputând fi suportat. Nu înțeleg de ce se dă cu clor, care face atât de mult rău plantelor și păsărilor și nu cu o soluție de săpun cu apă? Răspunsul nu știu cine-l poate da!

Ieri, pe la ora cinci, nu am avut cum nu auzi o ambulanță ce a sosit pe aleea noastră. Ai un sentiment ciudat când o vezi și când din ea au coborât doi extratereștri, a fost și mai și. Asistenta a urcat la o familie fiind așteptată de un membru al acesteia și atunci când au coborât au fost trei, unul dintre ei fiind bolnavul care mergea pe picioarele lui, dar foarte greu, poticnit. L-au urcat în ambulanță și duși au fost. Uitându-mă la el m-am gândit dacă va reuși să treacă peste problema ce o avea – asta pentru că am auzit crâmpeie din discuția avută înainte de a urca – iar astăzi am aflat și răspunsul. Din nefericire nu a putut, plecând într-o altă lume despre care nu ne-a povestit nici un muritor până acum. Dumnezeu să-l odihnească!

Veștile rele au continuat și-n ziua de astăzi, atunci când am aflat de trecerea în neființă a medicului meu atât de apreciat și respectat. Drum lin, domnule doctor! 

Ce mai pot spune? Poate doar că nu mi se pare izolarea apăsătoare și de nesuportat ci doar veștile pe care ea le aduce despre lumea de afară și grozăviile ei? Nu am fost niciodată o ducăreață și n-am colindat cluburile și barurile (asta nu că ar fi ceva rău în a o face) ca să am acum după ce tânji, dar nu același lucru pot spune despre plimbările mele singuratice. Despre natura pe care o iubesc atât de mult și despre bucuriile mărunte pe care le simt atunci când văd o culoare nouă, ori o formă deosebită.

Astăzi am reușit să adun câțiva pași, dansând în fața calculatorului și minunându-mă eu de mine. Nu are aceeași valoare ca atunci când mergeam însă lucrurile trebuie luate ca atare.

Atâta vreme cât cei dragi mie sunt în bună regulă, izolarea e cel mai neînsemnat lucru. Dar dacă se petrece ceva și tu nu poți fi acolo, e cumplit! Sănătate vă avem!