Am făcut un tsunami, că tot se pomenește atât despre el

Dacă nu intervenea această situație, aici referindu-mă la nenorocirea asta care a învăluit pământul, nu știu dacă aș fi dat curs vreodată acestei provocări atât de  specială.
A fost vorba de mai multe machete didactice pentru o doamnă profesoară de geografie iar machetele, cum lesne se poate ghici, au fost legate de această știință/materie.
Dacă pe unele dintre ele le-am mai confecționat, așa știind despre ce este vorba, pentru altele a fost o premieră. Și mă gândesc la modul în care a trebuit să procedez pentru ca imaginile să iasă din carte și să poată fi manevrate/folosite de profesor în procesul de învățare.
Sunt situații în care imaginea nu se transformă prea ușor pentru a deveni 3D. Este nevoie de ingeniozitate, perseverență, determinare și răbdare pentru a obține produsul finit.
Doamna profesoară a venit în întâmpinarea mea, trimițându-mi mai multe modele/variante pentru a mă putea inspira. Și am mulțumit pentru asta, deoarece demersul mi-a demonstrat că există un interes real. Unul dintre modele era un tort și mult am mai salivat la vederea lui.
Despre drumul unui râu de la izvor la mare v-am detaliat aici.

Acum vă voi povesti despre cum am confecționat o machetă care trebuia să reprezinte un tsunami, deci să meșteresc un val la propriu.

Documentarea a fost una asiduă și de durată, cea mai mare pe care am parcurs-o până acum, însumând la final vreo trei săptămâni. Acum, privind în urmă, mă gândesc la faptul că mi-a fost frică de el, la propriu. Pentru că nu știam de unde să-l apuc, ce tehnică să folosesc prin mintea mea perindându-se tot soiul de materiale care urmau să se metamorfozeze pentru a se transforma într-un val.
Val înspumat. 😉

Dar hai să vedem ce este un tsunami eu una fiind cu memoria încă proaspătă de la ultimul eveniment de gen pe care l-am văzut, atunci mai multe valuri tsunami au lovit regiunile costiere din Oceanul Indian, devastând regiuni întregi, printre care insula Phuket, Tailanda, Aceh (Indonezia), coasta de est a Sri Lankăi, zonele costiere din statul Tamil Nadu (Indiei) și chiar și locuri mai îndepărtate precum Somalia, care se află la 4.100 km est de epicentru.

Tsunamiul sau valul seismic reprezintă o undă energetică de tip mecanic care se propagă prin apa oceanelor, ca urmare a producerii unor erupții subacvatice, sau a unor cutremure submarine sau de coastă foarte puternice (7-9 grade pe scara Richter).

Cauze
Prăbușirea unor meteoriți în oceane.
Seisme sau alunecări submarine.
Dislocări abrupte de roci (de exemplu alunecarea bruscă în trecutul geologic a unei părți a insulei Réunion în ocean).
Dislocări bruște de ghețari în oceane.
Cutremure în mijlocul oceanelor sau a mărilor.
Propagare
Valul tsunami (din limba japoneză: val de port) se propagă diferit față de valul obișnuit. În larg, la ape adânci, valul mareic prezintă viteze foarte mari: de la 300 la 700 Km/h, și se propagă în toată masa apei (pe toata adâncimea oceanului/mării), nu doar la suprafață ca valul obișnuit creat de vânturi. Înălțimea lui variază de la câteva zeci de centimetri până la câțiva metri. El se înalță spre coastă, căpătând aspectul unui mal teșit, măturând în continuare fundul oceanului, pentru ca la mal să se manifeste ca un zid de apă care năvălește pe uscat. Un tsunami poate provoca pe țărm în câteva minute victime umane numeroase și pagube majore.

Istorie
Articol principal: Megatsunamiul din 1958 din golful Lituya.
La 9 iulie 1958 a avut loc un cutremur de 7,5 grade pe scara Richter în Golful Lituya, Alaska, provocând un megatsunami cu înălțimea valului de apă de 52 metri. Acesta este cel mai mare tsunami cunoscut din istorie.

Semne pe coastă la apariția unui tsunami
La început, apa oceanului se retrage ca din senin. La orizont apare un mic „zid de apă” sau „vălurele”, dispuse unele peste altele, ce se reped spre uscat. Apa ocupă cu viteză spațiul gol creat, și intră cu viteză mare pe plajă. (sursa: wikipedia)

După ce toate aceste informații au fost reîmprospătate și am evaluat modul în care l-aș putea face am optat, într-un final, la un melanj de materiale care au cuprins polistirenul, aracetul, șervețelele de hârtie, bețe de lemn, vopsea acrilică, ace cu gămălie și am confecționat un schelet al valului pe care mai apoi l-am umplut și îmbrăcat.

 

   

   

Am fost atât de concentrată de ce făceam că nu l-am auzit pe Luca, de mai multe ori, când m-a strigat și așa s-a gândit să mă imortalizeze. Se vede cum sunt ghemuită și mă chinui să iasă ceva care să-mi fie pe plac. Și a ieșit, nu mă pot plânge!
După ce am făcut valul a trebuit să aștept mai bine de 48 de ore pentru a se usca și a-l putea picta. Am folosit un procedeu de stropire, pentru că marginile lui erau foarte delicate și mă gândeam că se vor pleoști dacă le ud. Însă nu a fost așa, aracetul întărindu-șe pe suport și rezistând vopsitului. Atunci când s-a uscat și vopseaua, având o peliculă elastică, a arătat și mai de efect.

De machetă am atașat și o căsuță 3D, dar și niște palmieri pentru ca imaginea să fie completă. Aceste elemente le-am pus pe un postament pe care am subliniat epicentrul cutremurului.

Sunt atât de fericită că am putut duce la bun sfârșit acest demers. Dacă vrei cu adevărat, se poate!

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: