Pe final de 1028 m-am întâlnit cu prima carte scrisă de acest autor, „Bunica mi-a spus să-ți spun că-i pare rău” și am povestit atunci câ nu mi-a mers la suflet așa cum a făcut în cazul lui Luca. Mai apoi, am citit „Un bărbat pe nume Ove”, carte pe care am simțit-o și perceput-o diferit, pe care pur și simplu am iubit-o. Atât de mult mi-a plăcut că am urmărit ecranizarea chiar dacă nu am găsit-o într-o limbă pe care să o înțeleg. Însă faptul că era proaspătă în minte, dialogurile s-au legat de la sine, neavând nevoie de nici o subtitrare, urmărind filmul vorbit în limba rusă.
Despre cea din urmă carte scrisă de acest scriitor suedez vreau să vă spun câteceva acum, pentru că tocmai am terminat Scandalul, așa cum a fost tradusă ea în românește, titlul original fiind Björnstad.
A fost o carte care pentru mine nu a avut cârligul de la început, adică s-a legat mai greu și am avut câteva tentative de a o lăsa în așteptare. Mă bucur că nu am dus această tentație la bun sfârșit pentru că s-a dovedit că nu ar fi fost o manevră inspirată. Atracția a venit mai greu, dar și când a fost să fie…
Björnstad este un oraș mic din mijlocul pădurii și un oraș în care se trăiește greu. Economia este în cădere, șomajul este ridicat, iar locuitorilor le este greu să vadă un viitor sigur și fericit. Singurul lucru pe care îl au este hocheiul. Björnstad se adună în fiecare weekend în jurul patinoarului și experimentează ceva similar cu speranța. Dacă echipa de juniori reușește, poate va fi construită o nouă sală de sport, un nou patinoar unde echipa de hochei să poată performa. Și cu asta – noi rezidenți, noi centre comerciale, noi oportunități. În Björnstad, hocheiul este mai mult decât un simplu joc de hochei – este tot. Echipa de juniori este formată dintr-o grămadă de indivizi care se joacă cu viitorul tuturor. Există o vedetă a echipei, Kevin, care la șaptesprezece ani se confruntă deja cu un statut de idol. Există Amat, care se luptă din răsputeri să-și depășească condiția. Cititorul face cunoștință cu managerul sportiv Peter și familia sa, dar și cu antrenorul David. Atracția vieții lor este patinoarul. Dar când un viol este comis, totul se schimbă, apare rivalitatea care creează fisuri și un întreg oraș este dispus să adopte o atitudine care nu este conformă cu realitatea faptelor petrecute.
Ceea ce m-a atras la această carte a fost mai presus de orice acțiune, universul închis, psihologic în mentalitatea echipei și loialitate. Mi-am adus aminte de copilărie atunci când urmăream alături de tata meciuri de hochei. El era cel care-mi explica regulile jocului și ajunsesem la un moment dat să fiu foarte captivată de lupta de pe luciul gheții.
E un joc de echipă, extrem de dur, un joc în care pregătirea fizică este foarte importantă, iar ea este alăturată vitezei de reacție, reflexelor și anduranței.
Cartea este, de asemenea, structurată cu pricepere în jurul unui număr mare de personaje. Deși narațiunea alternează adesea între perspective, face o treabă impresionant de bună și nu am amestecat niciodată personajele. În ciuda faptului că sunt atât de mulți, nu le-am uitat numele- sunt manageri sportivi, antrenori, directori, sponsori – ca să nu mai vorbim de o echipă întreagă. Schimbarea de perspectivă adaugă, de asemenea, multă intrigă, deoarece atât de multe personaje vin să vorbească și să formeze o țesătură de personalități. Împreună, toate aceste caractere crează o imagine credibilă a orașului care analizează deopotrivă și pe cei bogați, dar și pe cei săraci, cu toate dorințele și defectele lor.
Mai presus de toate, îmi plac temele cărții despre mentalitatea echipei, loialitatea nemuritoare dintre colegii care au fost tachinați încă din copilărie și ceea ce le permite oamenilor talentați să scape. De asemenea, cartea tratează foarte mult modul în care gândurile merg într-un loc mic atunci când cineva este descoperit, despre relațiile cu părinții și cu familia, totul în umbra hocheiului care a crescut până a devenit ceva mai mult decât un simplu hobby. A devenit un viitor, nu doar pentru băieții din echipă, ci pentru toți cei din oraș. Ori asta este extrem de interesant.
Cititorul are parte de o carte în care are parte de un limbaj mai altfel. Există multe cuvinte mari, multe propoziții izbitoare, întreaga carte este pătrunsă cu un nivel ridicat de intensitate lingvistică. Accentuează lectura și afectează foarte des, dar la fel de des găsesc că am devenit imună la tehnologie, deoarece este prezentă tot timpul, tot timpul. Deasemenea, este o carte în care simțul umorului e foarte prezent și de cele mai multe ori funcționează.
Am fost impresionată de această poveste drept pentru care o recomand cu mare căldură atât părinților cât și copiilor, pentru că, în definitiv, multe dintre personaje sunt la vârsta adolescenței, cea care vine cu atât de multe provocări.
Spor la citit!
