Cartea bunătății, cea scrisă atât de iscusit de Cristina Andone, a ajuns în sufletele noastre acum mai mult timp însă am citit-o și ne-am bucurat doar noi de ea, adică eu cu Luca, așteptând momentul potrivit pentru a o aduce în fața copiilor. Am dorit să pot face asta pe îndelete, fără a mă zori nimeni, pentru că nu merită să o tratezi în grabă.
Și așa m-am prezentat în fața școlarilor cu această carte de poveste, pe care e suficient doar s-o deschizi și gata! ești fermecat pe loc. Și credeți că ei nu au fost? Evident că răspunsul este pozitiv!
Unde mai pui că am avut printre auditori copii de vârste diferite: patru de grădiniță restul de Clasă Pregătitoare și Clasa a II-a. Am reușit să-i antrenez pe toți în dialog, punând întrebări pentru fiecare în parte.
Cum timpul nu mi-a permis să citesc toată cartea, am ales să le prezint „Ce e un nume”, povestea Lăcrimei stârnind discuții aprinse care bineînțeles că au fost învelite cu exemple personale. Asta nu înainte de a le prezenta cum arată cartea, cine a scris-o și ilustrat-o. Copiii sunt dornici să pună mâna pe carte, să o pipăie și să o miroasă iar modul cum mulți o îmbrățișează cu privirea arată că și-o doresc, dar nu au acces la ea. Mi-aș dori să pot face o magie și să dăruiesc fiecăruia câte un exemplar, dar nu pot face asta peste tot pe unde mă duc. Am reușit de câteva ori, însă e peste putința mea financiară să repet.
Copilașul pe care-l vedeți lângă mine, în toate fotografiile pe care le-a făcut doamna învățătoare, este unul care are probleme de sănătate fiind diagnosticat de medic. Am înțeles că a fost mai rău la început, la modul că plângea și era extrem de agitat, însă acum, cu trecerea timpului, a devenit mai cooperant chiar dacă nu stă în bancă și vorbește aproape mereu. La un moment dat chiar a dorit să citească și chiar a reușit, acest lucru, spre bucuria noastră a tuturor. E de apreciat efortul dascălilor care au în colective copii cu anumite deficiențe pentru că asta îi solicită mult mai mult necesitând și o pregătire suplimentară.
După ce am terminat de citit povestea, i-am rugat pe cei care știu să citească, să o facă, mulți dintre ei chiar dacă erau de Pregătitoare și nu stăpâneau încă bine cititul, dorind a participa. Iată cum a ieșit.
După ce copiii au dat tot soiul de exemple în ceea ce privește bunătatea, i-am invitat să facă o felicitare de Mărțișor, în acest scop ducându-le niște modele pe care le am de pe twinkl.ro. Un site pe care e bine să nu-l ocoliți având resurse demne de luat în seamă.
Mulțumesc Cristinei, pentru clipele de calitate pe care le-a înlesnit și multele învățăminte așa de frumos ilustrate pe care le-a readus în atenția noastră. O carte strașnică, zău!
