Când Voiniceii se întâlnesc cu Pete the Cat

Au trecut câteva zile de când l-am dus pe Pete în vizită la Voinicei și la doamna Irina, dar programul extrem de încărcat nu m-a lăsat să aștern pe hârtie, pentru a rămâne consemnat în arhiva mea (și poate nu doar a mea) clipele minunate pe care le-am petrecut acolo alături de copii.
Povestea aceasta a motanului albastru a ajuns târziu în România, pentru că a apărut acum treizeci de ani, dar chiar și așa, e binevenită pentru că este extrem de ofertantă în lucrul cu copiii.
Bunăoară, Pete motanul și nasturii săi șic, cea pe care am lucrat astăzi alături de prichindei, îi ajută să înțeleagă și să numere până la patru. Pentru grupă mică este minunat, aici copiii având între 3 și 4 ani.
Apropo, colecția cu cele cinci cărți cu aventurile motanului Pete le găsiți acum la un preț special la editura nemira.

Așadar, înarmată cu cartea, materialele pregătite (despre care voi detalia în cele ce urmează), mascota motanului și multă bucurie, m-am prezentat în fața Voiniceilor și am trecut la joc și învățat.

Pete a făcut cunoștință cu toți copiii, pe rând, așa exersând salutul, dar făcând și prezentările.

– Bună dimineața! Eu sunt Pete. Tu cine ești?
– Bună dimineața! Eu sunt Arsenie.
– Încântat de cunoștință!

Și așa, cu toți copiii prezenți, cincisprezece la număr, restul fiind bolnăviori. Daaa, aici a fost și încă mai este o epidemie de gripă și viroze care au împiedicat preșcolarii și școlarii să vină la cursuri.

După ce toți au bătut palma, am trecut la etapa următoare, aceea a citirii cărții. Mascota a fost de un real ajutor, la fel și nasturii uriași pe care i-am confecționat.

 

Odată nasturii intrați în scenă, a început jocul cu ei. Pe lângă cei patru pe care-i avea Pete pe cămașă, am mai confecționat doi: unul galben și unul roz. Și i-am foit în fel și chip, adunând și scăzând de la 1 la 4, specificând culorile, rostindu-le.

Trebuie ca fiecare copil să participe nominal, nu în colectiv, pentru că așa efectul este mult mai accentuat.

Apoi am oferit copiilor niște puzzle-uri din două piese, pentru a forma din jumătate întreg și de a asocia corect culorile. Am printat, laminat și decupat niște imagini pe care le-am folosit în jocul nostru. Și au avut un efect mare!

 

   

   

Poate părea ușor și la îndemâna oricui și e adevărat că sunt copii care reușesc din prima să rezolve cerința, însă nu toți sunt la fel. Uni-s mai înceți, alții, nestăpânind culorile, nu știu cum să le îmbine, iar asta necesită repetarea informației de foarte multe ori, cu calm și răbdare, cu un zâmbet larg pe față.

Provocarea mare nu este la copilul care le rezolvă din prima ci la cei care se poticnesc ori sunt nesiguri, aici intervenind abilitățile de trasnmitere a informației cât mai clar și simplu.

 

Am mai avut și alte patru imagini cu pisici, cu care am procedat la fel. Sursa 3dinosaurs.com

După ce fiecare a rezolvat cel puțin o cerință, am trecut mai departe și ne-am relaxat oleacă, dansând pe un cântec, cum altfel, la subiect. Poate vreți și voi să vă dezmorțiți după atâta concentrare. 😉

Este și varianta în românește dacă vă este mai la îndemână.

După atâta cântec am propus celor mici un joc. Pentru asta aveți nevoie de fișe pe care să aveți cercuri în care sunt scrise numerele de la 1 la 6 creioane colorate și un zar. Nu am jucat din prima ci am făcut exerciții de aruncare a zarului de la un copil la altul, am specificat de fiecare dată ce număr a căzut și mai apoi am trecut la joc.

 

Aici a fost nevoie de o atenție mai mare pentru a trebuit recunoscută cifra, dar și culoarea cu care trebuia colorată. Au fost mai multe interpretări, însă la trei ani mulți dintre copii nu țin creionul colorat bine în mână și-i nevoie de timp pentru a-l aloca fiecăruia care cere ajutor. Se observă ușor cei care fac așa ceva acasă având o dexteritate mai mare.

Ultima etapă a fost aceea a unui teatru, în care copiii au interpretat povestea. Decorul fiind pregătit, am asistat la reprezentație. Mai întâi, am exemplificat, cum altfel?!

 

Apoi a venit rândul lor.

Am plecat cu sufletul plin de culori și râsete de copii. E bine când e liniște și putem învăța, jucându-ne. Spor!

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: