Iată cum, chiar de la începutul anului, pe 17 februarie, sărbătorim Ziua actelor de bunătate, deoarece era imposibil ca tocmai ea, bunătatea, să nu aibă o zi în care să fie celebrată. Nu că i-ar trebui una, dacă ne gândim că bunătatea trebuie să ne însoțească zi de zi, în relațiile pe care le avem, în activitățile pe care le întreprindem.
În casa copilăriei mele, ușa a fost mereu deschisă, iar pe ea intrau oameni cu zâmbetul pe buze, buni prin vorbă și port. Mă gândeam că așa este peste tot, că lucrurile nu se pot desfășura altfel, dar după ce am crescut am priceput că faptele au altă înșiruire, complet diferită, în multe dintre familiile colegilor mei.
Ne așteptăm ca lumea să fie bună cu noi și ne mirăm de diferitele vorbe ori acțiuni pe care le vedem pe canalele media, fără a ne întreba de fapt un lucru: unde începe bunătatea?
Fără a căuta prea departe, e suficient să ne întoarcem privirea către noi înșine și să descoperim că bunătatea începe de la noi. Cum poți face bine altuia dacă tu nu ești bine cu tine?
Cum poți avea o vorbă bună ori un gest cald, dacă totul în jurul tău este cuprins de negură? Există oameni care sunt născuți buni chiar dacă viața nu le-a oferit cel mai bun scenariu pentru a o parcurge. Așa au învățat că poți fi bun fără să fii bogat, că poți dărui lucrușoare mici care pot schimba enorm.
Bunătatea, dacă vrei, poate fi molipsitoare, iar cei care fac asemenea fapte bune îți pot deveni „dascăli”. Trebuie doar să fii alături de ei și să nu te temi că nu vei reuși. Pe măsură ce faptele bune se adună, inima și mintea ta vor ști ce anume trebuie să facă.
Bunătatea înseamnă și respect pentru cel care face, cel care reușește, cel care se străduiește. Nu privi cu invidie, deoarece nu vei câștiga nimic – din contră. Privește totul cu bunătate și ea se va întoarce asupra ta negreșit!
Bunătatea este ceva care sparge orice zid, trece peste orice barieră, fie că este vorba de ai tăi sau de comunitate, de țară, de natură. Pe măsură ce ea crește, cercul se întinde, cuprinzând arii din ce în ce mai vaste, iar asta te va ajuta și pe tine să înflorești. Dacă suntem pe drumul bun, dacă avem încredere unii în alții, putem face diferența.
Așadar, nu ezitați să fiți buni ca ploaia pentru pământ.
Buni, ca umbra unui copac într-o zi toridă.
Buni, ca o sobă ce dogorește într-o zi geroasă.
Buni, ca valul înspumat al mării care-ți mângâie sufletul după un an de muncă.
Buni, ca profesorul care-ți deschide ușile cunoașterii atunci când crezi că nu mai este nici o șansă.
Buni, ca zâmbetul mamei care te privește.
Încercați! Și veți vedea că nu este imposibil.
(sursa foto: childrensheartnetwork.org)
Articol apărut în revista online Literatura de azi.
