De mai bine de treizeci de ani granițele țării s-au deschis, iar de când am intrat în Uniunea Europeană avem acces foarte ușor la culturile și destinațiile după care eu, generația mea, a părinților și bunicilor mei am tânjit și am făcut multe exerciții de imaginație. E minunat să poți afla informații de la fața locului, ele având o mai mare relevanță, fiind mai ușor învățate și înțelese.
Sunt foarte mulți copii care au zburat de la vârste foarte fragede ajungând în destinații exotice, așa cum sunt mulți tineri ori adolescenți care au descoperit cu propriii ochi comorile din marile muzee ale lumii. Clasa cu care m-am jucat și învățat este una la care deplasările în străinătate nu au lipsit, dar am constatat cu această ocazie că ele au fost efectuate mai mult în afara granițelor în detrimentul interiorului. Drept pentru care am atacat acest subiect atât de ofertant propunându-le o activitate complexă, chiar dacă la clasa a III-a nu se face geografie.
M-am pregătit mult și în amănunt, am făcut fișe, dar am și apelat la ajutorul dat de twinkl, un site la care ar trebuie să se aboneze toți părinții și dascălii. Este o resursă inepuizabilă de informații, foarte bine structurate și pentru multe paliere de vârstă. Mie îmi place să-mi fac materialele, numai câ sunt dăți când timpul mă fugărește atât de tare că nu știu cum să-l gestionez mai bine. Mulți consideră că un material e ușor de conceput, dar lucrurile nu stau deloc așa. E complicat, este nevoie de inspirație și abilități într-ale calculatorului, ca să nu mai vorbesc de cantitatea de informație ce trebuie a fi adaptată vârstei căreia dorești să te adresezi.
Așadar, materialele pe care le-m pregătit au fost diverse și au acoperit toate etapele activității noastre.
Am meșterit două machete, una reprezentând harta României pe care am evidențiat formele de relief
Am pregătit și niște cartoline pe care am scris cele mai importante forme de relief, mai apoi, copiii atașându-le de machetă.
O altă machetă a fost aceea în care am evidențiat regiunile din România, dar și județele aferente fiecăreia. Pentru a putea fi atașate pe hartă, am pregătit niște stegulețe pe care am scris județul și reședința lui.
Vreau să mărturisesc faptul că au fost de mare efect aceste machete, copiii interacționând cu ele de câteva ori fiecare, în condițiile în care în clasă 24 copii au răspuns prezent.
Am început cu o prezentare generală a României, ajutată fiind de cartea cu aceeași denumire de la editura Aquila. Am specificat semnificația culorilor de pe harta cu forme de relief și am invitat, cu fiecare nouă informație, câte un copil să atașeze cartolinele. Pe măsură ce apăreau denumiri noi, le scriam pe tablă pentru a le putea scrie și copiii. E mai ușor așa și se evită confuziile.
E un exercițiu foarte apreciat de copii, fiecare dorind a contribui la completarea hărții cu informațiile atât de necesare.
Am vorbit despre munții noștri minunați, florile de colț, sângele voinicului și caprele negre, am amintit de Transfăgărășan și dropiile care au dispărut din Câmpia Rămână. Copiii sunt dornici de orice informație nouă, au fost atât de captivați și au participat activ prin tot soiul de povestioare personale. Timpul parcă s-a oprit în loc tot vorbind și analizând iar atunci când s-a sunat au regretat, nedorind a ieși în pauză.
Dar este nevoie de pauză pentru a mai ciuguli câteceva, a bea apă și a merge la toaletă. Însă și pauza a trecut repede și am revenit la treburile noastre.
Am oferit școlarilor o fișă pe care am meșterit-o eu, au citit-o și completat cerințele. Un singur neajuns are, nereușind să pun toate diacriticile, dar copiii lau parcurs-o cu ușurință. Aici s-au recapitulat țările noastre vecine după care am trecut la harta cu regiunile din România și județele care le compun.
Am avut pregătite două castronașe: în unul am pus stegulețele pe care erau scrise județele și reședința lor, în cel de-al doilea fiind jetoane cu imagini din România, puncte turistice și chipurile unor personalități din țara noastră. Materialele (jetoanele) le-am avut de la twinkl, le-am printat, laminat și decupat pentru a le putea folosi.
Înainte de asta, elevii au pus cartolinele aferente fiecărei regiuni ele fiind deja delimitate pe hartă prin culorile diferite.
Am mai avut niște cartonașe pe care erau imprimate anumite imagini (personalități/muzee ori obiective turistice) pe unele și scrisul pe altele pe care copiii le-au asociat și colorat.
De mare efect au fost costumele populare, din toate regiunile țării, cele care au trebuit decupate și puse pe o spatulă de lemn. Urmează ca doamna să facă alături de copii un tur al regiunilor pentru a vedea asemănările și deosebirile dintre aceste costume.
Au fost două ore care au trecut ca un fum, nu mi-am dat seama când și cum. Ne-am despărțit cu promisiunea de-a mai reveni, cu noi și noi provocări.
Trebuie să mulțumesc, din nou, celor două doamne care fac ca aceste întâlniri să se petreacă.
Doamna Nicoleta, doamna Adina, vă mulțumesc!
