Astăzi, de Ziua internațională a cititului împreună, vreau să vă povestesc despre o carte pe care mă bucur că am ajuns să o citim acum, pentru că ea este în rafturile bibliotecii noastre de prin vara trecută. De ce s-a cerut acum a fi citită, nu pot spune cu certitudine, însă cred că așa cum totul se așază după o ordine deja prestabilită la fel s-a petrecut și acum.
Trecem printr-o perioadă în care sănătatea noastră, a mea și a lui Luca, este serios șubrezită, pentru că după ce copilul a dus destul de greu o enterocolită urâtă care l-a lăsat fără vlagă pe el din pricina bolii și pe mine din cauza nedormitului, nu au trecut trei zile și ne-am lipit de o viroză la fel de agresivă. Diferența este că acum suntem amândoi prinși, numai că eu o gestionez mai bine trebuind a avea grijă de el. Are pusee de febră, mai ales noaptea, care necesită o supraveghere atentă, iar eu fiind molipsită cu nasul transformat în robinet, gâtul în piuneze și febră cu mai puține grade încerc să fac față cum pot mai bine.
Pentru că cititul este o activitate care aduce liniște și bucurie, am ales această carte să ne însoțească în acest moment delicat. Și am ales cum nu se putea mai bine.
Un bărbat pe nume Ove este o poveste de poveste, cu un personaj extrem de interesant, construit piesă cu piesă, cu un umor bine dozat și cu un final inspirat ales.
Faci cunoștință cu un Ove nemulțumit, care bolborosește și înjură mereu, extrem de conservator, taciturn și bătăios.
Ove este un singuratic care țipă la vecini pentru a parca în locul potrivit, lovește un clovn la spital ale cărui trucuri magice îl enervează. La șase luni de la moartea soției sale, el intenționa să se sinucidă și și-a oprit caloriferele, și-a anulat abonamentul de ziar și a ancorat un cârlig la tavan pentru a se spânzura. Dar el continuă să fie întrerupt de vecinii lui neîncrezători și neîndemânatici. Dezvoltă o prietenie cu o imigrantă iraniană și cele două fiice ale ei, care consideră că obraznicia lui Ove este atrăgătoare.
Pe măsură ce capitolele sunt parcurse, faci cunoștință cu adevăratul Ove, vezi cum a fost în copilăria lui și ce anume a favorizat felul lui de a se comporta. Vei înțelege și de ce este așa relația pe care o are cu Sonja, soția lui, cea care l-a înțeles cu adevărat și prețuit.
O carte plină de umor. Conversațiile imaginare cu Ernest, pisica, sunt hilare și creează printre cele mai gustate momente ale romanului. Atât Ove, cât și Ernest sunt tovarăși de care nu poți scăpa, care se întorc unii pe alții din singurătate și, în cele din urmă, se salvează reciproc.
Romanul aduce în prim plan singurătatea și inutilitatea vieții moderne. Obsesia lui Ove pentru ordinea din casă, dar și dimprejurul ei este un apel la o viață nesuferită. Povestea lui Ove este aceea de a trata pierderea unei persoane dragi, de a vindeca cu durere, de a redescoperi și de a permite celorlalți să umple golurile rămase. În ciuda tuturor defectelor sale, Ove avea o inimă foarte mare, literalmente.
Cartea este pur și simplu încântătoare, încălzește inima, este uimitoare. Aceasta-i o poveste care te face să apreciezi viața! Pare destul de simplă la început însă este mai profundă pe măsură ce se desfășoară. Poate de aceea am fost atât de fericită că am citit-o acum, împreună, cu voce tare.
Vă invit să nu o ratați pentru că merită să intrați în așa poveste!
P.S. Am aflat că există și o ecranizare și i-am găsit trailerul. Îl privesc cu ochii celui care știe povestea și așteaptă să vadă cum au ilustrat-o alții. Voi căuta filmul să-l vizionăm.
