Uite că am încheiat și prima lună din 2020. Una cu de toate, cu epidemii și cutremure, gripe și ploi, temperaturi pozitive, pozitive bine și cu un început de semestru luuung. Tare lung.
De meșterit a fost, Slavă Domnului, cu toate că mi-aș fi dorit și-aș fi putut face mult mai mult. E foarte bine și așa și tot ceea ce am realizat am făcut cu pasiune. Pasiune pură, bune intenții și tot pachetul plin cu bucurii pentru oameni.
Încerc să fac tot ce pot pentru ca aceste colaborări pe care le am să fie benefice de ambele părți și cel din fața mea, chiar dacă de cele mai multe ori este nevăzut, să fie convins de bunele intenții și seriozitatea mea. Nu mi-a plăcut să păcălesc omul, să-l amăgesc promițându-i ceva și trimițându-i altceva.
La un moment dat, o doamnă m-a întrebat ce garanție are ea că nu-i trimit altceva decât a comandat.
Am rămas, preț de o clipă, mută la auzul acestor cuvinte, pentru ca mai apoi să rostesc răspunsul.
– Ce garanție mai mare dorești ca aceea în care plătești după ce primești coletul și-l desfaci văzând ce este în el?
Dar eu, eu ce garanție am că trimit machetele și tu le plătești?
Am avut situații în care doamnele s-au supărat foarte tare din pricina costului piperat al transportului. Cu toate că, de fiecare dată întreb unde trebuie să ajungă și verific să văd câți km suplimentari sunt, dacă sunt.
Cum să procedez eu atunci când destinatarul stă la 50-60 km de cel mai apropiat sediu? În acest caz, prețul transportului este de aproape 100 de lei, iar machetele costă mai puțin. Ori cum e mai bine să se procedeze în acest caz?
Nu o dată am plătit și eu jumătate din suma destinată transportului pentru a ajunge machetele necesare unor lecții, machete ce tot de copii vor fi folosite și tot ei vor beneficia de ele.
Înțeleg tot soiul de situații și caut la găsirea unor soluții cât mai bune pentru ambele părți.
Au fost momente în care am purtat o corespondență susținută pe mail ori WhatsApp, acolo unde am trimis multe imagini și povești, pe unele dintre ele le-am scanat, am făcut tot soiul de scenarii, iar atunci când a trebuit să trec la treabă nu s-a mai dorit acest lucru. Motivele? Nu știu a le specifica, dar cred că prețul. Nici asta nu înțeleg, dacă nu ești hotărât pe ceva anume, de ce trebuie eu să pierd atâta timp căutând tot soiul de variante, oferindu-le pentru ca mai apoi tu să abandonezi colaborarea? Nu este în regulă deoarece eu am pierdut timp și energie în acest scop.
Deasemenea, la unele proiecte am scris poveștile pentru că cele deja existente nu mai corespundeau noului scenariu. Fac aceste lucruri, mă refer la căutare și realizare cu mare drag, dar sunt dezamăgită când după ce există varianta finală, ea doar trebuind adusă la viață, tu să mă elimini. Nu știu cum e corect însă eu sunt dezamăgită, asta-i clar!
Dar nimic nu mă irită și enervează mai tare ca atunci când mă minți și mă iei de proastă. Atunci când te caut pe toate căile, sun, trimit mesaj, mail și ce-o mai fi și tu te faci că nu mă auzi. Asta după ce am dialogat înainte, am anunțat că trimit coletul, ești de acord și-mi dai ok-ul după care… flit total.
Sun la tine, sun la curier, sun la toată lumea pentru a rezolva problema. Și, după ce în sfârșit am reușit să iau legătura și să parafăm înțelegerea ce deja era parafată mă trezesc cu coletul înapoi. În acest caz trebuie să plătesc transportul tur-retur pentru că tu nu ești în stare să duci la bun sfârșit o înțelegere.
Nu este prima dată, nici pomeneală, dar stau și mă întreb: dacă cererea vine de la tine, fără a te forța eu în nici un fel și dacă eu sunt serioasă, parolistă, bine întenționată tu de ce-ți bați joc de mine?
Cu ce te-am deranjat eu pentru a pierde timp, nervi și bani?
De ce nu te pui în locul meu, să vezi cum te simți?
Eu nu oblig pe nimeni să facă nimic, nu forțez nici o persoană să colaboreze cu mine dacă nu dorește acest lucru și am pretenția că dacă nu te-am deranjat cu nimic și tu să te comporți la fel.
Să mai pomenesc de discuțiile legate de preț? Nu cred că mai este nevoie pentru că multă lume crede că a meșteri ceva este foarte ușor și la îndemâna oricui. Ei, nu e chiar așa, exemplele pe care le vedem fiind nenumărate.
Sunt un om de vânzări, știu că este loc pentru toată lumea, trebuie doar să găsești nișa care să vibreze cu tine, cu care poți dialoga și cu care poți duce la bun sfârșit proiecte mărețe.
Da, nu exagerez, mărețe!
Perioada preșcolară este extrem de importantă pentru copii și ceea ce se întâmplă în grupă contează enorm în economia dezvoltării lor ulterioare. E nevoie de multă pricepere care să fie completată de materialele necesare procesului educațional. Materialele sunt de mai multe feluri, de foarte multe feluri începând de la cel mărunt și până la jocuri care mai de care mai sofisticate. Printre aceste materiale sunt și machetele confecționate de mine iar impactul lor asupra copiilor este unul nebănuit. Mi-ar plăcea să vedeți cum se desfășoară o activitate în care sunt folosite aceste materiale, de polistiren așa cum sunt ele. Să vedeți strălucirea din ochii lor și bucuria care le inundă fața că le pot mânui ori pot interacționa cu ele.
Nu doresc a ține o pledoarie pro machete de acest gen, dar nici nu vreau să minimizez importanța lor.
Sunt foarte fericită că am putut colabora și meșteri atâtea machete pentru că am putut aduna multe episoade de vis în care protagoniștii sunt copiii.
Am legat prietenii care durează de ani de zile, am întâlnit oameni speciali, adevărați, echilibrați, creativi pe care îi stimez foarte mult și cu care țin legătura. Dacă am avut posibilitatea, am mers și i-am văzut și îmbrățișat cu mare bucurie că am intrat în lumea lor. Și simt că e valabilă și reciproca.
Oricum, să știți că bucuria cu care confecționez aceste machete nu va fi umbrită de nici o întâmplare. Pasiunea mea este prea intensă și-mi aduce o mare plăcere de a trăi. Pur și simplu. 🙂
Las mărturie machetele anotimpurilor vieții mele pe care le iubesc profund.
