„The Gift of Dark Hollow” by Kieran Larwood

Pentru că a plăcut așa de mult Podkin, O Ureche, despre care puteți afla aici și pentru că următoarele două cărți din serie nu au fost traduse încă în limba română, am achiziționat volumele în limba engleză pentru a i le oferi lui Luca, de ziua lui.
De la efectuarea comenzii și până la venirea cărții (că a ajuns doar volumul doi) au trecut mai bine de trei săptămâni, însă de îndată ce a avut-o în fața ochilor nu a mai durat nici o clipă și a început a o citi. Drept pentru care, acum vă voi reda impresiile lui, eu neapucând încă a o parcurge în întregime.

The Gift of Dark Hollow continuă povestea începută de Bard într-o dimineață în care un mic iepuraș îl zărește pe Puk contemplându-și deciziile. Acesta se hotărăște să îl confrunte și să-l întrebe ce anume caută afară la o oră atât de matinală.
După multe rugăminți, Bardul acceptă să asculte una dintre poveștile iepurașului. Acesta dă dovadă de talent, așa că Bardul decide să-l ia cu el la Festivalul Povestitorilor. Își dă seama că micuțul iepuraș poate deveni unul dintre povestitorii de mâine, care să ducă mai departe saga întâmplărilor prin care trec.

Bătrânul Bard are un rol central în The Gift of Dark Hollow și personajul său este descris mai detaliat. Este misterios și secret, mergând cu afacerile sale fără să vrea să fie recunoscut. Rue trebuie să muncească foarte mult pentru a-l determina să-și spună din nou povestea. Este o poveste fantastică și, deși acesta este un roman, se apropie cât mai aproape de a recrea acea senzație de a asculta un povestitor priceput.

Se decide să continue povestea lui Podkin O Ureche, pe drum. Micul învățăcel află din povești înfricoșătoare și captivante precum că Podkin reușește să găsească darul ascuns în Scorbura întunecată, piatra lunii Moonfyre. Între timp, sora lui și Brigit s-au asigurat că cei care au fost grav răniți în urma confruntării cu Haplii, nu aveau să moară ei fiind feriți și în siguranță în Pădurea Întunecată. Crom, cel care fusese prieten cu tatăl lui Podkin, a înființat un consiliu care să decidă care va fi următoarea mișcare împotriva Haplilor.

Aceasta este o poveste de aventură, rapidă și încordată. Se pare că iepurii liberi ai lui Enderby vor fi ușor supraîncărcați de Hapli, cu armele lor mortale, armurile și spionii răi. Lupta este să păstrezi cu orice preț rasele, dar, mai ales, ca iepurii să poată trăi din nou în pace.

Desenele, ca și în prima carte, vin să îmbrace inspirat atmosfera din poveste.


În timp ce Podkin testa abilitățile pietrei lunii, l-a auzit pe Sorrel (unul dintre iepurii care a fost salvat) vorbind despre darul coloniei Applecross, ciocanul Surestrike, o armă ce putea penetra armura Haplilor. Membrii coloniei s-au decis să pornească spre colonia Applecross, pentru a-l găsi.

După multe peripeții, reușesc să-l învingă pe liderul Haplilor, Scramashank, să recruteze un nou aliat, pe Zarza (aceasta era o Bonedancer, cel mai ridicat rang de asasin) și să se întoarcă acasă întregi, cu tot cu arma căutată.

Kieran Larwood are un stil ușor de povestire și acțiunea se mișcă rapid. El ajunge la inima lucrurilor astfel încât cineva să simtă cum ar fi să fii prins, vânat, prea speriat ca să respire, să simtă disperarea, și totuși să găsească cumva puterea de a continua. Povestea din interiorul unei povești ar putea fi confuză, dar autorul se mișcă fără efort între timp real și poveste. Înainte de a-l cunoaște, cititorul a ajuns la Festival, povestea lui Podkin fiind spusă doar pe jumătate. Rue îi păcălește neîncetat pe Bard să continue povestea, iar cititorul se leagă instantaneu de Rue, disperat să știe cum se termină totul. Este o poveste fantastic de interesantă, atât pentru cititorii tineri, cât și pentru cei bătrâni. Aștept cu nerăbdare cartea a treia!
Atunci când va ajunge în casa noastră, vom afla și finalul aventurilor micilor urechiați.

 

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: