Îmi aduc aminte cu mare, mare plăcere de acest serial pe care l-am urmărit o perioadă lungă de timp, lăsându-mi gândul, odată cu el, să zboare printre galaxii necunoscute și să viseze la timpuri în care teleportarea este posibilă.
Același sentiment, de zburdălnicie printre aștri îl am și atunci când lucrez machete cu această temă. Și de fiecare dată capătă forme care-mi rămân la suflet, cu adevărat.
Oamenii pot avea multe opreliști și interdicții, dar visele nu au fost împiedicate până acum. Ce-o mai urma, n-avem de unde ști.
Machetele descrise și prezentate în acest articol le-am meșterit pentru o lecție finală de grad I. Acum ea s-a terminat, totul fiind istorie, dar rezultatul mă bucură sincer și trebuie să-l consemnez aici pentru că munca a fost pe mai multe planuri: aici, de mine făcută, pentru a găsi cele mai inspirate forme, la doamna învățătoare, care a gândit și conceput toată activitatea, care a cuprins întreaga zi.
Pentru limbă și comunicare textul ales a fost din Patinele de argint despre care eu am scris aici.
Într-o dimineață de decembrie, un băiat și o fată, îmbrăcați sărăcăcios, stăteau la marginea unui canal, la Broek, în Olanda.
Erau Hans și Gretel Brinker, frate și soră.
Mama lor, o tărancă modestă, era prea săracă și nu le putea cumpăra patine.
Astfel încât Hans și Gretel își fabricaseră patine din lemn.
…
Hans și Gretel erau copii ascultători, niciodată n-o lăsau pe mama lor să aștepte, când ea îi chema. Hans era mai mare decât sora lui, avea cincisprezece ani. Era lat în spate și avea un păr blond și des.
Gretel avea doisprezece ani. Era subțirică și vioaie. Cu ochii mari și obrajii roșii, avea un chip încântător.
Pentru Arte Vizuale și Abilități Practice – AVAP, doamna a optat pentru o activitate în care copiii au avut de pictat planetele, stelele și cometele pentru a reconstitui o secvență din spațiul intergalactic.
Cam așa a fost. Acum, doamna învățătoare poate sărbători în tihnă Sărbătorile ce vin.
La mulți și sănătoși ani, dascăl iscusit!
