machetedidactice.com

„Marea fabrică a cuvintelor” privită dintr-un unghi diferit

Ieri am avut bucuria și posibilitatea de a face un atelier de lectură și nu numai, alături de niște copilași de clasa a III-a. Pentru întâlnirea cu ei am pregătit materiale care să îmbrace o poveste care mie îmi place foarte mult și pe care o consider extrem de ofertantă prin tema pe care o dezvoltă.
Pentru că în timpul lucrului alături de copii nu prea am cum să imortalizez diferitele etape, ele fiind unice, doamna învățătoare este cea care face fotografii, cum consideră dumneaei de cuviință și cum poate, participând și ea alături de noi.
După ce am ajuns acasă m-am uitat la programul Fit pe care-l am instalat pe telefon și am constat că am adunat peste 1500 de pași și m-am întrebat oare de unde am făcut atâția stând doar într-o clasă.
Astăzi, primind fotografiile, am realizat că lectura a fost nu numai una verbală ci una condimentată cu multă exemplificare ce a necesitat mișcare.
Pentru că lectura s-a făcut de pe o singură carte, am simțit nevoia de a arăta copiilor și ce anume reprezentau ilustrațiile, cu atât mai mult cu cât pe ele erau de observat nenumărate cuvinte, aspecte legate de îmbrăcăminte și alte detalii atât de importante în economia poveștii.
Marea fabrică a cuvintelor are niște ilustrații minunate, care ele însele spun o poveste menită să îmbrace cuvintele în cel mai inspirat mod cu putință.

Există o țară în care oamenii nu vorbesc…

 

   

   

De ce nu vorbesc?
Ce formă are fabrica de cuvinte?
Ce se află în vârful ei? Ce anume iese din pâlnia celui care o folosește?
Acestea au fost doar câteva din întrebările care s-au cerut a fi rosite încă de la început.

În această țară stranie, cuvintele…

 

Cum considerați că sunt îmbrăcați oamenii?
Ce vă spune despre ei acest lucru?
De ce credeți că la cuvinte de vară este desenată o înghețată?
Ce cuvinte se pot citi pe hainele oamenilor?

Din utilaje ies cuvinte de toate…

   

   

Și pentru că din fâșiile care ieșeau din mașinării fabricii roboții decupau cuvintele, am trecut pe la fiecare copil în parte, rugându-l să spună măcar un cuvânt de pe aceste fâșii.  Unii le-au văzut mai ușor alții mai greu fiind nevoită să întorc cartea cu fundul în sus în unele situații.

Mi-am adus aminte de dadaism, și este și pomenit în poveste pe una dintre fâșiile care ies din mașinării, pentru că tot era vorba de tăiat cuvinte din ziar și am povestit copiilor ce minunat ar fi, ca într-o zi, să experimentăm și noi acest mod de creație.

   


Cel mai ușor este să ne jucăm de-a dadaismul pentru că tuturor li se pare distractiv să taie cuvinte din ziar și apoi să își creeze un text. Manifestul lui Tristan Tzara este numai bun de citit la început, ca o rețetă de succes pentru un lucru bine făcut:

Cum să faceţi un poem dadaist

Pentru a face o poezie dadaistă
Luaţi un ziar.
Luaţi o pereche de foarfeci.
Alegeţi din ziar un articol care să aibă lungimea pe care vreţi să o daţi poeziei voastre.
Decupaţi articolul.
Tăiaţi cu grijă toate cuvintele care formează respectivul articol şi puneţi toate aceste articole într-un săculeţ.
Agitaţi-l încetişor.
Scoateţi cuvintele unul după altul, dispunându-le în ordinea în care le veţi extrage.
Copiaţi-le cuviincios. Poezia vă va semăna.
Şi iată-vă un scriitor infinit de original şi înzestrat, cu o sensibilitate încântătoare, deşi, se înţelege, neînţeleasă de oamenii vulgari.

Tristan Tzara

Unele cuvinte sunt mai ieftine…

Ce înseamnă ieftin? Dar scump? Ce considei tu că este cel mai de preț lucru pe care-l ai?

Cei săraci uneori le caută…

   

Știi ce înseamnă un ventriloc? Dar filodendron?
Dacă ar fi să arunci la gunoi un cuvânt, care ar fi acela? De ce?
Dacă ar fi să mergi să prinzi cuvinte, după care ai fugi cel mai mult?

 

Ce-ai face dacă nu ai avea cum vorbi? Ce gesturi ar vorbi pentru tine?

   

Cybelle nu mai zâmbește. Doar îl privește.

 

Ai rămas vreodată fără cuvinte? Ce anume te-a făcut să pățești asta?

   

… din nou… am reușit să aduc povestea această minunată în atenția unor copii și nu am regretat nici o clipă. Vă povestesc, în articolul următor, ce și cum am lucrat cu ei după ce povestea a fost cunoscută.

Mulțumesc doamnelor, celor două doamne care au înlesnit întâlnirea și Editurii cartemma pentru carte!

 

Lasă un răspuns