A început să ningă. De ieri.
Așteptam să se întâmple asta pentru că suntem aproape pe final de lună noiembrie și încă nu căzuse nici un fulg. Sunt mărunței, dar au un farmec aparte, pentru că se simte apropierea sărbătorilor. Unele extrem de îndrăgite de noi toți, și aici mă refer la familia mea.
Tata a ales să plece chiar în Ajun de Crăciun, acum doi ani, și nu am înțeles de ce atunci, atâta vreme cât și el iubea această sărbătoare. Era ceva magic la brad împodobit, în seara de Ajun, atunci când cânta alături de noi, colinde. Nu am cum uita așa cum nu au cum uita nici băieții mei.
Atunci când a murit, Luca m-a întrebat dacă o să mai am vreodată un Crăciun normal. N-am știut ce să răspund, așa cum nu știu nici acum. Însă nu mai este cum a fost, asta e clar.
Spuneam că a nins iar noi am simțit nevoia să citim, pentru sufletele noastre o poveste, Căsuța din pădure, poveste ce se găsește alături de alte șapte în cartea Povești la gura sobei pentru serile de iarnă apărută la editura Vellant.
E o carte super potrivită pentru această perioadă, iar forma în care se prezintă cititorilor este una specială. Are un format mare 285×235, 96 de pagini, ilustrații delicate semnate de Helen Cann, o introducere de suflet și, la final, izvoarele de unde provin aceste povești.
Pentru că trebuie să știți că poveștile, cele opt, provin din mai multe țări: Scoția, Rusia, Austria, Cehia și Canada.
Noi am ales să recitim Poveste pentru prima zăpadă.
Vă invităm să dați startul lecturilor cu această tematică și să vă bucurați de curățenia zăpezii ce va veni. Avem așa de multă nevoie de puțină ordine în viețile noastre, poate acum mai mult ca niciodată. Și ca totul să fie chiar ca la carte, noi am făcut curățenie și am împodobit casa așa cum ne place nouă. Spor la citit povești bune!
