Nu știu cum a și când a trecut vara pentru că m-am pomenit că Moșul e aproape, chiar foarte aproape dacă e să mă iau după cei de la Jumbo, acolo unde am fost de dimineață pentru a-mi mai lua una și alta.
E momentul în care mă gândesc la Calendarul de Advent, cel pe care-l fac pentru Luca de câțiva ani buni și care a avut așa mare succes.
Până la sărbători mai apucăm să dormim 44 de somnuri, asta dacă le numărăm doar pe cele de noapte, cei care mai fură și câte unul peste zi li se adună mai multe. Ieri am primit un colet de la libris, ultimele achiziții, drept să spun, luate pentru a intra într-un concurs la care premiul este o vizită la Târgul de Crăciun de la Viena printre ele strecurându-se și Sora de zăpadă de Emma Carroll. Această nuvelă scurtă a apărut la editura Litera și este o poveste de sine stătătoare, așa că nu trebuie să citiți niciunul dintre celelalte romane ale lui Carroll pentru a o aprecia pe deplin.
Au trecut trei ani de când sora lui Pearl, Agnes, a murit și nu a avut niciodată nicio șansă să o jelească. Părinții ei au pus pur și simplu toate lucrurile la păstrat și au continuat să trăiască ignorând aparent faptul că au avut vreodată două fiice. Cu toate acestea, Pearl nu a uitat-o niciodată și în fiecare iarnă îmbracă un om de zăpadă cu unul din șalurile lui Agnes pentru a se preface că sora ei este încă în viață.
Totul se schimbă în ajunul Crăciunului când tatăl ei primește o scrisoare. Unchiul ei, Silas, de care nici nu avea habar, a murit și l-a numit pe tatăl ei ca fiind singurul beneficiar al testamentului său. Mama ei emoționată la gândul că sărăcia în care trăiau se va sfârși, o trimite pe Pearl în oraș pentru a cumpăra ingredientele necesare preparării budincii de Crăciun pentru a celebra norocul care se pare că a dat peste ei.
Călătoria lui Pearl nu este așa cum ar fi trebuit, fiind acuzată de furt și apoi prinsă într-un accident. În imposibilitatea de a merge, își încheie ziua în casa bogatei familii Lockwood. Are prilejul să observe comportamentul celor trei fiice ale lor și realizează că nu banul reprezintă totul ori cel mai important lucru în viață.
Cartea se adresează cititorilor cu vârsta cuprinsă între opt și doisprezece ani, asta neînsemnând că nu poate fi savurată și de cititori adulți, pentru că o poveste bună nu strică niciodată.
Sora de zăpadă este o poveste încântătoare, care introduce cititorul în atmosfera sărbătorilor de iarnă, cu siguranță. Cartea este scrisă într-un mod simplu, care o face să fie ușor de parcurs pentru ca un cititor tânăr să înțeleagă, totuși conține încă descrierile superbe și tonul dulce care a caracterizat-o și în alte scrieri. De asemenea, ar trebui să notez că romanul conține mai multe ilustrații, desene frumoase ce acoperă o pagină întreagă, în același stil ca cel prezent pe copertă, care vin să completeze într-un mod fericit conținutul. Este o carte care are o copertă foarte frumoasă, cu un filigran oglindă iar acest lucru îi dă un aer aparte și reprezintă un plus minunat pentru orice carte destinată copiilor.
Deși povestea se desfășoară în perioada Crăciunului, nu se învârte complet în jurul vacanței. Încorporează mai mult adevăratul sens al sezonului prin importanța familiei asupra câștigului material. La începutul poveștii, Pearl fantazează despre tot ceea ce familia ei va putea cumpăra atunci când vor fi bogați, începând cu lucruri simple (cum ar fi faptul că nu i s-a refuzat creditul la brutărie) și extinzând treptat acest lucru pentru a include trăsuri, conace și grădini. Cu toate acestea, în curând află că acest lucru nu este important. În timp ce urmărește cearta constantă a fetelor Lockwood, o compară cu propriile experiențe cu sora ei decedată și își dă seama că banii nu i-au făcut oameni mai buni. Este mult mai important să ai o familie care să aibă grijă de tine decât numărul bunurilor pe care le posezi.
Sora de zăpadă este, de asemenea, o poveste despre cum faci față pierderii cuiva drag, care este întotdeauna un subiect important din cărțile copiilor. Am menționat de mai multe ori acest lucru, gândul fugindu-mi acum la O serie de evenimente nefericite, despre cât este de important să se analizeze aceste pierderi în literatura pentru copii pentru a-i ajuta să învețe cum să gestioneze aceste tragedii care, din păcate, se pot întâmpla oricui, precum și să înveți cum să empatizezi cu oamenii care sunt mai puțin norocoși trecând prin ele.
A Series of Unfortunate Events by Lemony Snicket
De-a lungul poveștii, vedem că Pearl ajunge treptat la moartea lui Agnes. Deși începe să fie uitată, sora ei este mereu prezentă în viețile lor, Pearl având un regret că șalul surorii începe să-i piardă mirosul. Prin experiența ei la casa familiei Lockwood (și prin apariția visului / apariție obligatorie de Crăciun), ea își dă treptat seama că, deși nimeni și nimic nu îi poate înlocui sora, a venit momentul să-și continue viața.
În timp ce personajul Pearl este bine dezvoltat, celelalte personaje din poveste nu au parte de aceeași atenție. Nu vreau să critic, deoarece sunt conștientă că este o poveste foarte scurtă, dar mi-ar fi plăcut să văd familia Lockwood mai mult analizată. Deși nu fac nimic rău, ei sunt totuși o familie neplăcută și ar fi fost frumos să vedem dezvoltată această perspectivă. Deși nuvela sugerează că, în cele din urmă, vor învăța că banii nu cumpără fericirea nu vedem nicio dovadă reală în acest sens.
Cu toate acestea, presupun că este important faptul că familia lui Pearl învață asta. Există o diferență între bogăție și a avea suficient pentru un trai decent. Deși părinții ei încep să fie entuziasmați de ideea că în curând vor deține o avere, este frumos că învață că o familie sănătoasă este cel mai bun cadou de Crăciun pe care orice părinte l-ar putea cere vreodată.
Nu există prea multe lucruri de spus despre această nuvelă. Sora de zăpadă este o nuvelă scurtă, dar poartă o morală puternică, care întruchipează cu adevărat spiritul Crăciunului. Este o carte mică prezentată frumos, care va fi ușor parcurs de un cititor mai tânăr. Ar fi fost și mai frumoasă și atractivă dacă ilustrațiile din interior ar fi color.
Așadar, o carte pentru cititorii de opt – doisprezece ani, dar pe care cititorul meu de aproape 14 ani a parcurs-o în aproximativ o oră. Am mai și vorbit despre una alta legat de subiect, de cum era atunci, în epoca victoriană și acum. Despre percepția banului atunci și acum. E un exercițiu destul de greu de făcut de un copil care este învăluit de tehnologie și care are parte de un trai decent și plin de iubire în perioadă de pace.
