Făcea cineva zilele trecute o remarcă legată de poezii și modul în care sunt ele văzute acum în grădinițe și școli. Se mira că nu se mai memorează, că cei mici din grădinițe nu mai învață poezii, de școală nemaipomenind. Nu aș fi așa de radicală afirmând că nu mai există această practică eu însămi auzind de multe ori, la atelierele pe care le am alături de cei mici, multe poezii spuse cu elan și patos.
Trebuie să recunosc că de când a intrat Luca în școală, și iată că merge pe al optulea an, îmi ajung degetele de la mâini și mai și rămân, dacă e să socotim poeziile cerute pentru a fi memorate.
Acasă, am adus în fața lui poezii minunate semnate de autori iscusiți printre ei amintind pe
Marin Sorescu
„Ocolul infinitului mic pornind de la nimic” sau/și „Unde fugim de-acasă?” de Marin Sorescu
Grigore Vieru
Căutăm verbe în „Soare, soare, domn frumos” de Grigore Vieru
Gheorghe Tomozei
Poezii arămii! – Toamnă mica de Gheorghe Tomozei
Ana Blandiana
„Poeme fără Arpagic pentru cititorul cel mai mic” de Ana Blandiana
Arcadie Suceveanu
„În cămașă de cireașă” de Arcadie Suceveanu
Tudor Arghezi
„O furnică” de Tudor Arghezi. Văzută din mai multe unghiuri
Vasile Alecsandri
Poezii, poezii. Nevoia de a mai citi poezii
Otilia Cazimir
Duelul poeziilor Otiliei Cazimir. Unde? Pe tăpșan, evident!
Passionaria Stoicescu
Minunate poezii de Passionaria Stoicescu * fişe evaluare clasa a II a
Și nu în ultimul rând, Mihai Eminescu
Eminescu din 2018. Așa cum îl pricepem noi
Acestea reprezintă doar o parte din activitățile noastre, cele care au avut ca postament poeziile scrise de autori îndrăgiți. Însă nu am ocolit niciodată poeziile, și am căutat unele care să ne bucure și pe care să le reținem.
Mi-am adus aminte de tinerețea mea, atunci când negăsind a cumpăra o carte semnată de Nichita Stănescu, O viziune a sentimentelor, apărută în 1964, am transcris-o într-un caiet pe care-l mai am și acum și la care revin, atunci când simt că este nevoie, cu infinită plăcere.
Nichita Stănescu despre O viziune a sentimentelor
Conform unui interviu luat la Televiziunea Română, Nichita Stănescu a afirmat următoarele despre al doilea volum al său de poezii:
O viziune a sentimentelor…, care este întrucâtva [un debut] mai fericit decât primul, pentru că O viziune a sentimentelor este, de fapt, tot Sensul iubirii. O mare parte din materialul poetic … uite … brusc m-am gândit dacă despre creier se poate … dacă creierul poate fi numit material, materialul numit creier … o parte din materialul convențional, o parte din materialul numit creier, care era dedicat, era predestinat să intre în prima carte, a intrat în a doua carte.
Eh … a doua carte este umbra primei cărți.
L-am arătat și copiilor mei, citind împreună din el mai multe poezii, pe unele dintre ele constatând, cu mirare, că le știu, identificând și când le-au învățat fără să-și dea seama: în călătoriile noastre cu mașina, am ascultat la aparatul din mașină, discuri cu CD-urile lui Nicu Alifantis, cunoscătorii știind câte melodii excepționale/nemuritoare a compus Alifantis pe versurile semnate de Nichita Stănescu. Și nu doar el.
Și așa au conștientizat că știu multe poezii semnate de Păunescu ori Sorescu, Ion Barbu sau George Țărnea.
Astăzi, puțini compozitori mai pun notele muzicale pe texte semnate de poeți clasici, mergându-se, de cele mai multe ori, pe texte extrem de subțiri, slabe, lipsite de conținut. Însă atâta vreme cât eu mai mișc și raționez, nu voi conteni să le aduc în atenție versuri și muzică de calitate, așa cum percep eu calitatea. Nu amânați aceste gesturi, contează enorm la formarea lor!
