Am avut bucuria, de-a lungul timpului, să meșteresc anotimpurile în fel și chip. Slăbiciunea mea este pentru cele care sunt reprezentate pe rondel, dar îmi plac și copiii care le reprezintă.
În anii trecuți au fost la mare modă zânele. Peste tot erau reprezentate inspirat ori mai puțin, fiecare după cum i-a dictat propriul gust. Le-am făcut și eu, de fiecare dată cu mare drag și unele chiar au fost reușite.
Însă acum dorința a fost ca ele să aibă chipul unor tinere fete.
După discuții amănunțite am reușit să le meșteresc.
Există două variante:
unele mai simple, la care m-am gândit eu că se mai poate umbla și redirecționa.
Vara era superbă cu macii ei din mătase, iar toamna de o simplitate absolută, doar cu niște ciucurași pe ici pe colo, prin părțile esențiale.
Numai că s-a dorit o modificare, iar eu m-am bucurat că am putut da curs. Așa, pe rochia Verii au apărut macii pictați, pe cea a Primăverii au înflorit niște ghiocei, iar toamna s-a parfumat cu niște struguri copți. Singura care nu a suferit nici o modificare a fost Iarna.
Și le-am trimis în lume, să vestească fiecare, frumusețile pe care le aduc.
