Vara asta am avut ocazia să urmăresc mai îndeaproape ce anume se petrece într-un stup. Eram îndrăgostită de albine de foarte mulți ani, dar prilejul de a le urmări pe viu nu se compară cu nici o carte pe care o citești, cu nici un material din care te documentezi.
Fâlfăirul aripilor atunci când se întorc ori pleacă de la stup, sau când trebuie să ventileze cuibul fiind prea cald afară nu are cum să fie simțit atunci când citești, ori câtă putere mentală ai avea. Bătăile aripilor crează un curent care se simte foarte bine atunci când vine de la o singură albină, darămite de la câteva zeci.
Am avut ocazia să văd cum arată ramele unde ele își construiesc fagurii și cum arată ele și când sunt pline cu miere.
Ieri după-amiază am văzut ramele scoase din stup și lăsate pentru a fi curățate de albine, pentru ca ele (ramele) să fie pregătite atunci când vine perioada rece.
M-am bucurat că toate aceste au fost văzute și ascultate și de Luca, cu toate că el are o mare teamă de înțepătura acestor insecte, unde mai pui că la ramele lăsate la curățat au apărut și mai multe viespi dornice de o mâncare bună.
Am văzut cum funcționează și afumătorul albinelor, pentru că atunci când scoți mierea din stup ai nevoie de ea pentru a le liniști.
Mi-am adus aminte de nenumăratele machete pe care le-am făcut, machete reprezentând albina. Sunt foarte căutate pentru că multe dintre clasele și grupele din unitățile de învățământ și-au luat această denumire. E bine că se dorește a copia o insectă atât de harnică și ordonată, una care dacă nu respectă regulile din stup, este eliminată. De-am avea determinarea ei, fie că suntem copii, dar mai ales adulți, societatea noastră ar arăta complet diferit.
Mi-am adus aminte și de un avizier pentru emoții, asta pentru că face parte din materialele pe care nu le-am meșterit decât o singură dată, fiind mai special. Mulțumesc doamnei Gianina pentru provocare!
