Ca la fiecare început de an școlar, se încing discuțiile despre materiale, planșe și tot ce ține de ceea ce se va regăsi ori se dorește a achiziționa pentru o clasă/sală de grădiniță ori școală.
Sunt așa de multe păreri, puțini mai având răbdarea de a asculta și argumentările venite.
Nu am avut niciodată pretenția că părerea mea e cea mai bună, că ceea ce am meșterit e cel mai potrivit, dar am fost mereu deschisă la nou și am refuzat să confecționez ceea ce am considerat că nu e potrivit pentru o sală din postura de părinte, nu de dascăl.
Niciodată nu mi-a lipsit răbdarea de a asculta cu atenție ceea ce mi se transmite și am căutat să înțeleg ceea ce reprezenta pentru mine o necunoscută.
Multe din sălile de curs arată cum arată și pentru că doamnele care le păstoresc nu au pregătirea necesară și nici puterea financiară de a apela la un cunoscător.
De fiecare dată când mă gândesc la asta îmi vine în minte o poveste: cineva și-a făcut o căsuță și a dorit a-și amenaja și grădina de pe lângă ea. Și-a făcut niște planuri, dar s-a gândit că mai bine ar apela la un peisagist. A luat legătura cu cineva din domeniu și a stabilit o întâlnire. Profesionistul a venit, a văzut și a transmis prețul: 9000 euro pentru a amenaja grădina.
Solicitantul a considerat prețul exagerat de mare și a pornit în a-și amenaja singur suprafața din aer liber. A căutat reviste în care specialiștii dădeau anumite ponturi, a achiziționat plantele și arbuștii care se pretau a crește în solul respectiv, a montat gazon de calitate care nu s-a prins din prima, dar a insistat, iar acum grădina este de vis. Banii cheltuiți nu au ajuns la suma cerută doar de specialist.
Ce vreau să subliniez: dacă nu poți apela la cineva trebuie să cauți tu să te informezi și să te pregătești pentru a reuși. Asta cere timp alocat pentru informare și activitatea propriu-zisă, materiale și aparatura necesară achiziționate, determinare și perseverență.
Nu de puține ori aud:
Cum să vrei pentru o machetă de 30 centimetri atâția bani, doar e un polistiren!
Nu, nu e un polistiren! E, în primul rând, timp, migală și îndemânare fără a mai pune la socoteală toate materialele necesare producerii unui produs finit. Și e pasiune, curată pasiune, gânduri pozitive care pleacă de la mine spre colaborator și copiii din clasa/grupa lui.
„Gusturile nu se discută” așa spune un vechi citat latin ceea ce ar trebui să însemne că un om nu ar trebui să fie judecat după nişte preferinţe şi gusturi numai că atunci când ele nu îl „lovesc” doar pe el, e o problemă. Gusturile și alegerile doamnelor care lucrează în învățământ ajung în fața a zeci de copii care le privesc ca pe niște icoane, pentru că asta este învățătoarea/dascălul de la catedră.
Cât despre materiale și confecționarea lor e nevoie de multe ingrediente. Sunt cazuri în care folosești nenumărate nuanțe de culori la o machetă și pe lângă ele accesorii de tot soiul fie că sunt din dantelă, mătase, burete, fetru, lemn iar lista e foarte lungă. Zău!
Iar acum să vorbesc și despre omida care cară cifrele pe ea. Am încercat să respect cerințele unui astfel de material și să pun pe lângă cifră și elementele care o compun, toate de același fel, pentru că nu ai voie să le amesteci. Pui 7 fluturi dacă e cifra 7, nu 3 libelule și 4 fluturi.
Varianta de astă arată așa:
simplă
iar cu elementele care formează mulțimea, așa:
Să alegem cât mai inspirat și corect. 😉
2 gânduri despre “Dacă spui omidă, gândul îți fuge la cifre. Oare numai mie?”
Te contrazic… poți pune elemente diferite, depinde doar ce mulțime vrei să sugerezi. E mult mai usor, ce-i drept, să sugerezi „mulțimea fluturilor”, care cuprinde șapte elemente, dar la fel de bine poți pune orice acolo, dacă au o trăsătură comună, și rezultă mulțimea insectelor. Mă uit acum, în timp ce scriu, la o imagine de preview pentru articolul „Flori și poezii de vară”. Ai coo… 8 flori diferite, „mulțimea florilor”.
Ce mă bucur e că măcar fiecare cifră are altceva, am văzut materiale repetitive de amețești. „Cifre cu albinuțe” – o albina, două albine, trei albine, toate la fel, copy paste, puse eventual cu flip stânga-dreapta, de ajunge să te obsedeze. Ca să nu mai zic că te ia durerea de cap când intri într-o sală, ai pagină lângă pagina, albină lângă albină, pe orice cifră sau literă. Înțeleg să folosești un element decorativ care să dea unitate, dar în loc să pui chenar cu albine la fiecare cifră, poți pune toate planșele frumos încadrate de un chenar cu o albină care să ți le indice fericită că le-a învățat înaintea ta! Pentru literă, găsește altă albină, la fel de fericită… sau, cum zici tu, dacă nu găsești, apelează la cineva care are talent la desen, să ai exact imaginea la care te-ai gândit pentru a fi coerent.
Scuze de mesajul lung, dar sesiunea asta de toamnă pe grupuri mi-a dat o alergie la insecte :))…
Eu mulțumesc de acest mesaj lung, dar mai ales de precizări. Tu știi mai bine ca mine care este metodologia însă eu am înțeles că la grădiniță este indicat să pui la o mulțime aceleași elemente.
Port și eu interesante discuții cu doamnele care ar dori să colaboreze cu mine și le sfătuiesc să nu încarce decorul, chiar dacă ar fi avantajos pentru mine să meșteresc mai multe materiale. Însă pentru mine important este mesajul care ajunge la copii și ce anume au ei de câștigat din felul în care el este transmis. Imaginea vizuală este mult mai puternică decât rostirea, aici referindu-mă la copilăria mică. Continui să învăț cu drag și bucurie și mulțumesc, încă o dată, pentru semnalele care vin de la tine.