machetedidactice.com

„Școala banilor bine-crescuți” de Cristina Andone

La întoarcerea din vacanță, am avut bucuria de a găsi acasă un colet trimis de Cristina Andone. Nu am avut idee ce este, dar bucuria a fost foarte mare, asta pentru că pe mine, dar și pe Luca ne leagă de Cristina amintiri de suflet.

Am tot povestit, pentru cine are timp și chef să mă asculte, că pe Cristina am descoperit-o singură, atunci când nu erau în așa mare vogă grupurile pentru copii, fie că sunt ele de lectură ori de muzică, și că am analizat-o nefiind influiențați de nici o părere și de nici un curent. Îmi aduc aminte cu infinit drag cum așteptam fiecare luni a săptămânii, atunci când la punctele de presă Inmedio, apăreau Poveștile din pădurea muzicală, și când doamna de la raft nu înțelegea ce anume găsesc eu interesant la cărțile achiziționate. Bucuria a fost completată de faptul că a început a le achiziționa și ea, iar molipseala asta pentru frumos și dichis mi-a aprins un licăr în ochi și a înflorit un zâmbet pe față.

Și cum să nu mă bucur și să apreciez faptul că draga Cristina nu numai că nu ne-a uitat, dar ne-a și scris niște mesaje de ne-au tremurat bărbiile atunci când le-am citit.

Am luat cartea, Școala banilor bine-crescuți, pe tăpșan și știu că poate vă veți gândi că prea le car pe toate acolo, însă tăpșanul ăsta se schimbă în funcție de carte, căpătând culori, arome și sunete care îmbracă povestea nou venită. Și nu știți ce efect poate îmbrăca lectura în așa cadru.

Atunci când eu eram copil nu am avut parte de nici o educație financiară, nici nu-mi amintesc să fi existat așa termen. Am crescut într-o casă în care cartea se regăsea din plin, biblioteca era burdușită de colecții de calitate, dar despre cum să chivernisești ni s-a explicat și nu prea. Poate era mai mult un exemplu pe care-l vedeam la părinții mei, cei care au muncit din greu pentru a ne asigura un trai decent și îndestulător, fără a avea parte de nici un exces la nici un capitol.

Mergeam la practică cu școala și de acolo nu primeam noi bani, iar de muncit în vacanțe nici nu se pomenea, era considerată o rușine pentru părinți.

Dar ce bine ar fi prins atunci, poate destinul meu ar fi fost altul, însă sunt fericită chiar și așa, acum, pentru că pot transmite și eu mai departe, copiilor în special, povestea despre bani spusă așa de iscusit de Cristina, ilustrată inspirat de Adriana Gheorghe și Sebastian Oprița și apărută la editura Univers.

Cartea cuprinde mai multe capitole, 9 la număr, din care cei mici, dar și cei mari – cu siguranță, au ce învăța ori reflecta. Și cred că e suficient dacă amintesc:

Banii îți arată dacă știi să faci alegeri.

Banii îți arată cât de liber știi să fii.

Am înregistrat fiecare concluzie, acolo unde sunt cuvintele bune. Sunt convinsă că va fi suficient să ascultați un pic și de îndată veți dori să achiziționați cartea.

În speranța că v-am făcut curioși, așteptăm să ne povestiți despre cum ați perceput voi povestea banilor bine crescuți. Noi o îmbrățișăm pe Cristina, de o sută de ori, și-i promitem (mai mult eu) că vom duce povestea în fața cât mai multor copii. Numai să înceapă școala și odată cu ea și atelierele. Abia aștept!

P.S. Acum pot judeca mai bine ce pot face cu tufele de zmeură care sporesc de la un an la altul. Fie le pot valorifica așa, fie le transform în gemuri și dulcețuri delicioase. Oricum, multe gânduri și planuri s-au însăilat în timp ce aflam aventurile personajelor, iar despre stadiul lor vă voi ține la curent.

Lasă un răspuns

%d