Punctul (.) – marchează sfârșitul unei propoziții sau al unei fraze enunțiative.
Virgula (,) :
_ Se pune virgulă între părțile de propoziție de același fel (în cadrul unei enumerații, de exemplu) sau între propoziții de același fel.
Exemple: Am cumpărat cărți, caiete, creioane.
„Am venit, am văzut, am învins.”
_ Virgula poate marca absența unui verb.
Exemplu: Eu sunt elevă, iar sora mea, studentă.
_ Se desparte prin virgulă o apoziție de substantivul pe care îl determină. Când după apoziție urmează o altă parte de propoziție, apoziția se intercalează între virgule.
Exemple: Am întâlnit-o pe Maria, colega mea.
Pe colega mea, Maria, am întâlnit-o ieri.
_ Se despart prin virgulă de restul propoziției cuvintele și construcțiile incidente, iar propoziția incidentă se desparte de restul frazei. (Incidente sunt cuvintele, construcțiile sau propozițiile care aduc precizări suplimentare, dar care ar putea lipsi fără să se schimbe înțelesul enunțului).
Exemple: Am găsit, din fericire, o carte interesantă.
Am venit, spuse el, fiindcă m-ai chemat.
_ Se despart prin virgulă de restul propoziției vocativele și interjecțiile, dacă nu sunt urmate de semnul exclamării.
Exemple: Stai, frate, nu pleca !
Hei, ce mai faci ?
Punctul și virgula (;) marchează o pauză mai mare decât cea redată prin virgulă și mai mică ecât cea redată prin punct. În frazele mai lungi, folosirea punctului și virgulei este mai potrivită decât utilizarea virgulei.
Două puncte (:) – anunță vorbirea directă, o enumerare, o explicație sau o concluzie.
Linia de dialog ( _ ) – marchează începutul replicii, al vorbirii directe a fiecărui interlocutor.
Semnul întrebării (?) – marchează sfârșitul unei propoziții sau al unei fraze interogative.
Semnul exclamării (!) – marchează sfârșitul unei propoziții sau al unei fraze exclamative sau imperative;
– sepune după un vocativ sau după o interjecție, dacă acestea nu sunt urmate de virgulă.
Sper să vă facă plăcere acest filmuleț.
