Când Eden este violată de cel mai bun prieten al fratelui ei în dormitor într-o noapte, ea nu spune nimănui, lăsând consecințele unui astfel de act să o împovăreze pentru anii următori. Schimbările prin care trece Eden sunt devastatoare și în ciuda faptului că ea crede că dacă le îngroapă adânc în ea, prefăcându-se a nu se fi întâmplat, ajunge să se înece în propria ură.
Povestea se întinde pe tot liceul iar cartea este structurată în patru părți, pentru fiecare an câte una, practic autoarea realizând o cronică pentru fiecare an petrecut în liceu. Cititorii sunt luați într-o călătorie profund emoțională alături de Eden, în timp ce aceasta se mișcă prin adolescență, cu amintirile dureroase ale unei singure nopți care îi influențează prieteniile, relațiile și deciziile personale.
Autoarea ne face părtași la povestea bruta și sfâșietoare a lui Eden, care este în cele din urmă plină de speranță în eforturile sale de a descrie o experiență și consecințe cu care, din păcate, mulți tineri se confruntă. Romanul se simte foarte personal, pe măsură ce ne încurcăm într-o rețea de auto-dispreț și, în timp ce ia decizii nepotrivite, nu o judecăm pentru că le-a făcut. Modul în care a fost tratată – sau chinuită – în acea noapte de abuzatorul ei este suficient pentru a face pe cineva să se simtă obligat să acționeze în acest fel – ridicând un zid care să-l protejeze în a se mai simți vulnerabil. Cât de importantă este reprezentarea unei victime care să depășească ceea ce s-a întâmplat cu ea, este vital să vedem și momentele grele, momentele nesăbuite și fără speranță. Arată gravitatea actului și cât de dificil poate fi să treci peste el.
Se dovedește că oamenii au puterea de a se vindeca de cele mai rele răni emoționale. Nu știu cum percepe un adolescent această poveste, dar eu, din prisma părintelui, nu am înțeles atitudinea părinților lui Eden, mai ales a mamei sale. E un sentiment ciudat să știi că s-ar fi putut interveni mai repede, chiar dacă răul era făcut, pentru a preveni ceea ce urmează după el și să tot aștepți să se întâmple asta, la un moment dat ajungând să pui la îndoială capacitatea fetei de a reuși să treacă prin toată această încercare. Calea pe care o apucă nu este străină multor adolescenți, care ajung să abuzeze de băutură, droguri ori sex în speranța de a găsi o rezolvare la problemele lor. Mulți dintre ei nu mai au capacitatea de a se scutura și a realiza pericolul în care sunt. Cititorul are ocazia să o vadă pe Eden crescând sub ochii lui, așa cum este părtaș la toate orgiile la care participă și nonșalanța cu care le tratează ca și cum ar fi ceva firesc.
Sunt niște dialoguri între Eden și fratele ei, Caelin, care ar pune pe gânduri orice mamă, orice părinte. Numai că familia acestor doi copii funcționează într-un mod care a permis derularea unor fapte cu repercusiuni extrem de grave asupra ambilor copii.
E interesant să aflați această poveste de supraviețuire, Cum eram cândva de Amber Smith, cu speranță și furie, care vă va pune pe gânduri prin temele ce trebuie explorate. Și nu știu dacă este o carte indicată celor sub șaisprezece ani.
Mă bucur că vremea s-a apropiat mai mult de vară și am putut citi o mare parte din poveste pe tăpșan. E o atmosferă minunată, pentru că e multă culoare și noutatea este prezența fluturilor în număr foarte mare.
