La biologie, doamna profesoară a împărțit copiii în mai multe echipe, fiecare primind câte un subiect. Luca a căzut în echipă cu alți 5 copii și, ca de fiecare dată, s-au întâlnit pentru a-l lucra.
Cred că este ultimul proiect pe anul acesta și la fel ca la toate celelalte s-a muncit mult. S-au întâlnit în două zile diferite și au lucrat câte 4 ore, deci au adunat în jur de 8 ore pentru a-l finaliza.
Pentru a veni în întâmpinarea lor, am căutat mai multe variante prin care să reprezinte sistemul excretor și dintre toate copiii au optat pentru o machetă. Una deloc ușoară, însă extrem de potrivită pentru niște copii de clasa a VII-a, aproape a VIII-a ținând cont că mai e o singură săptămână și se termină școala.
La prima întâlnire au venit numai băieții, asta pentru că așa s-au organizat, eu neputând interveni și nici dorind a face acest lucru.
Pentru a confecționa macheta cu rinichii, au fost necesare foarte multe materiale și vizionarea unui tutorial de pe youtube.
Am scos tiparul părților componente ale machetei, asta după ce m-am chinuit mult să le fac eu, nereușind din prima să le descarc. Le atașez, poate veți avea nevoie de ele, în caz că doriți a le meșteri.
Materialele necesare pentru realizarea machetei au fost:
– foi de spumă de mai multe culori: roșu, albastru, galben, alb
– două tuburi de la folia de copt (am optat pentru ele fiind mai tari)
– vopsea acrilică de mai multe culori: alb, roșu, albastru, maro
– tipare cu părțile componente ale sistemului urinar.
– vată sau hârtie de ziar
– silicon cald
– fir de sârmă
– placă de polistiren
Toate acestea erau deja pregătite atunci când au sosit copiii. Luca a lucrat alături de Gabriel, Sebi și Leonard. Și a fost minunat!
Atașez tiparele necesare realizării machetei.
Riñones – tipar părți componente machetă rinichi
Prima etapă a fost aceea a vopsirii celor două tuburi care reprezintă vena cavă și aorta. Un tub a fost colorat în roșu iar celălalt în albastru. După ce au fost vopsite au fost puse la uscat. Luca și Gabi au pictat.
Sebi și Leo au decupat cei patru rinichi, pentru că a fost nevoie de două forme pentru fiecare rinichi. Leo a realizat rinichiul întreg. Pentru asta a lipit cu silicon cald cele două forme, realizând așa un soi de învelitoare iar interiorul ei l-a umplut cu vată.
Sebi a lucrat mai mult la cel de-al doilea rinichi, cel care era reprezentat în secțiune. Pentru asta a tăiat cu caterul forma după tipar, apoi le-a pictat, după care le-a asamblat.
A fost cea mai complexă etapă, pentru că a necesitat prezența a câte o mână de la fiecare copil, dreapta, fiind toți dreptaci.
Luca a decupat și asamblat glandele, glandele suprarenale.
Au ieșit așa, ca două pălărioare, pentru că în interior au fost umplute cu vată. Nu au pus hârtie de ziar pentru că se vedea urât prin foaia de spumă. Cele două pălărioare au fost atașate celor doi rinichi, pentru ca mai apoi, formele ureterelor decupate și colorate de Gabi să fie și ele atașate. În acest timp, Luca a decupat vena renală din spumă albastră și artera renală din spumă roșie.
Au fost atașate rinichiului secționat folosind silicon cald.
Următoarea etapă a fost aceea a asamblării. Cele două tuburi colorate le-au lipit cu silicon cald nu înainte de a le face două găuri prin care au trecut o sârmă. Pe ea vor fi fixați cei doi rinichi. Apoi au montat totul pe o bucată de polistiren pentru a sta în picioare.
Asta au reușit copiii să realizeze la prima întâlnire. Totul a durat mai bine de 4 ore, timp în care a fost o atmosferă super faină, presărată cu informații noi, dar și cu un dulce.
Pentru că nu au terminat, au stabilit să se mai întâlnească o dată, pentru a face un material în care să descrie acest sistem, dar și să atașeze informații mai variate. De un real ajutor a fost secțiunea din colecția Corpul omenesc – Rinichiul practic construind pe acest schelet toată prezentarea.
Am mai pregătit un labirint cu tema: Cum funcționează rinichii? pe care l-a lucrat Luca deoarece a trebuit tradus din limba engleză.
Toate aceste fișe au fost făcute pe carton alb pe care copiii le-au completat și au atașat imaginile printate și decupate. Lor li s-au adăugat alte două în care era descrisă structura rinichiului, componentele lui și nefronul.
Totul a fost adunat cu ajutorul unor piuneze pentru ca fișele să nu se împrăștie.
Pentru că postamentul nu se vedea frumos, l-au pictat și au atașat literele care alcătuiau cuvântul Rinichi.
Buuun! Așa au decurs toate etapele în urma căruia a apărut această machetă.
Astăzi, copiii au avut de dus proiectul la școală și prezentat. Și acolo, ca de fiecare dată, s-au trezit unii colegi care să comenteze și să facă bășcălie de el/ proiect și de ei/ copiii care au lucrat. Ba că-i cumpărat de pe net și că nu-i făcut de ei, totul presărat cu cuvinte batjocoritoare și cu o atitudine care te îngrețoșează.
Ce sunt copiii ăștia vinovați că echipa X ori Y a abordat această provocare în alt mod, realizând vreo planșă ori mai știu eu ce material?
De ce trebuie să auzi atâta ocară doar pentru că ți-ai dat silința și ai dorit să faci ceva mai elaborat, cam cum ar trebui să fie la acest nivel?
Nu cred că a fost proiect care să nu fie însoțit de aceste manifestări menite a strica bucuria prezentării muncii echipei tale și e așa de păcat. O poți duce, o dată, de două ori, dar la un moment dat te cuprinde o lehamite greu de gestionat și digerat.
Nu știu dacă voi mai prinde momentul în care bășcălia să nu mai fie atât de prezentă printre noi, de la grădiniță până la liceu și chiar mai departe, pentru că atitudinea asta scade stima de sine, șubrezește încrederea și aduce atât de mult rău. Pentru unii, în loc să canalizeze această energie pentru a realiza ceva, o folosesc pentru a batjocori pe cei care chiar doresc a transmite ceva prin implicarea și determinarea lor. Pentru că e mai ușor să nu faci nimic în afară de zgomot. Poate de aceea am ajuns unde am ajuns în ceea ce privește educația.
Luca și echipa lui sunt câștigați, asta fără putință de tăgadă, dar ar fi fost frumos să se fi terminat altfel. Cine știe, poate la următorul?!
4 gânduri despre “Proiectele care stârnesc invidii și atitudini de neînțeles”
Of.. ne e asa de cunoscuit sentimentul.
Copiii (ma refer la cei rautaciosi )sunt mari acum, au partea lor de vina, chiar mare, dar vina vine si de la profesori care nu stiu/nu vor/nu pot sa aprecieze un proiect dar si de la parinti care cine stie ce comentarii fac pe acasa. Cand profesorul de engleza are de apreciat un proiect despre un animal si noteza cu 10 o foaie cu o poza a unui sarpe pe care era scris incorect „sarpele este un animal mare si fara picioare” (postat si pe facebook, sa fie vazut de toata lumea) dar si proiectele muncite, documentate, frumos prezentate ale altor copii, cum sa ii mai stimulam sa lucreze si sa se implice in aceste proiecte.
Pentru ca proiectele astea nu se fac pt nota, se fac pt a invata ceva nou, pt a invata ALTFEL …altfel decat memorand din manual… Adica exact ceea ce ar trebui facut tot timpul.
Copilul meu a fost dezamagit de scoala – in ceea ce priveste proiectele. Munca lui nu a fost niciodata apreciata, nici de profesori, nici de colegi …ba chiar ma certau parintii pe la sedinte ca ai lor copii se simt complexati si stiu ca nu au nicio sansa in fata lui. M-am oferit sa le pun la dispozitie toate materialele pe care i le punema copilului la dispozitie (gasite pe net si in carti). Crezi ca au vrut? Nu…de ce sa piarda timpul cu prostii de-astea! Si atunci? de unde complexul?
Sa avem speranta ca la liceu va fi altfel?
Scuze, m-am intins… dar chiar e un subiect sensibil Cand era in clasele mai mici ajunsese bietul copil sa vina cu ideea sa faca 2 proiecte: unul frumos, amplu, documentat… pt el si sufletul lui …si unul … asa si asa, pt scoala! Tare trist!
Chestia cu părinții am trăit-o și eu, atunci când și-au manifestat iritarea la atitudinea mea, aceea de a mă interesa. I-am invitat să mi se alături, dar nu există timp pentru asemenea nimicuri, importante sunt altele. E complicat de gestionat dezamăgirea și cum scriam și mai sus, lasă urme greu de șters. Noi mergem mai departe, așa cum ne pricepem, străduindu-ne să învățăm într-un mod plăcut, dar mai ales util.
Mult succes în viața de licean!
De ce toata aceasta prezenta a lui „Inveti facand” este luata in deradere? Pentru ca bascalia si nimicul sunt la mare inaltime! Copiii si cel ce i-a ghidat sunt oricum mult deasupra a ceea ce erau inainte de a se fi apucat de acest proiect! Nu vor uita niciun detaliu! Sa luam partea buna! Felicitari, dragi copii!
Da, bășcălia și miștoul a ajuns la rang foarte înalt în societatea noastră și se regăsește peste tot. E mai ușor așa, spun unii, să faci față unor situații. Mergem mai departe că nu-i prima dată când le înfruntăm. Trebuie să învățăm să nu ne mai afecteze, cred că asta e soluția și să nu ne oprim din demersul început.