Despre Teleenciclopedia se pot afla multe date statistice, incapabile însă să descrie emoția acelor momente în care, într-o epocă lipsită de tehnologie, pătrundeai în lumi devenite inaccesibile, din cauza distanțelor și politicilor vremii.
În seara zilei de sâmbătă, 22 mai 1965, la ora 20.00, telespectatorii au început să răsfoiască filele unui dicţionar enciclopedic pe micul ecran, care îşi datorează apariţia directorului de atunci al Televiziunii Române, Octavian Paler.
Am crescut cu această emisiune pentru că, în casa copilăriei mele, la fel ca în multe altele, exista un ritual de vizionare a acesteia. Toți ai casei, părinții și cei trei copii, ne așezam în fiecare sâmbătă seară ca s-o urmărim. Nu am cum uita melodia genericului, așa cum vocile celor care citeau textele s-au imprimat în memoria mai multor generații: Mariana Zaharescu, Dinu Ianculescu, Irina Petrescu, Sanda Ţăranu, Florian Pittiş, Lucia Mureşan, Cristiana Bota, Ruxandra Sireteanu, Ion Caramitru, Silviu Stănculescu, Traian Stănescu, Adela Mărculescu, Carmen Movileanu, Ludovic Antal, Sorin Balaban, George Oancea, Mircea Neacşa, Mihai-Gruia Sandu, Petru Mărgineanu.
Melodia-emblemă, care s-a păstrat și în ziua de azi, este un fragment din „Moment muzical”, semnat de compozitorul Nicolae Kirculescu. Piesa, în forma prezentă pe genericul Teleenciclopediei, a fost înregistrată în 1965 de către pianistul Dan Grigore, pe atunci student, împreună cu orchestra Radio, condusă de Iosif Conta.
Era un întreg proces de producție pentru ca noi, telespectatorii, să putem privi, încântați și curioși, produsul final. Echipa de producători, redactori, ilustratori muzicali și editori au colaborat permanent cu nume sonore ale culturii românești.
Prima ediție a Teleenciclopediei, anunțată cu surle și trâmbițe în presa vremii, s-a transmis în direct, iar crainicul făcea legătura între subiectele emisiunii. Într-un program saturat de împlinirile epocii comuniste, Teleenciclopedia reprezenta un strop de normalitate. Deși o emisiune-magazin, nici ea nu a scăpat de cenzura Comitetului Central, fiind interzise, de exemplu, orice informații despre bunăstarea din capitalism, despre regii României sau religie.
Ideea acestui capitol de cultură i-a aparținut lui Dumitru Udrescu, care a fost și producător, și se baza pe calitate și profesionalism. În cele peste cinci decenii de existență, emisiunea s-a dovedit a fi un real succes și este difuzată în prezent de actualul realizator și producător, Cornelia Rădulescu. Nu cred că trebuie să mai specific faptul că ani de zile am vizionat-o în alb-negru, pentru ca, mai apoi, pe la mijlocul anilor 80 să fie difuzată color. Un mare plus și o altă percepție.
Întâlnirea cu Teleenciclopedia este prezentă și acum, în fiecare sâmbătă, de la 18.50, la TVR1.
Pentru tinerii de astăzi, cei care au acces nelimitat la informații, Teleenciclopedia poate nu mai reprezintă un reper cultural, însă generații întregi au reușit, datorită ei, să înțeleagă misterele istoriei, ale naturii, ale lumii. Se știe că televiziunea a reprezentat un instrument de culturalizare accesibil, dedicat unei mari mase de oameni, în opoziție cu starea actuală a lucrurilor, când accesul la informație este nelimitat, marile manifestări culturale sau sportive putând fi urmărite live, indiferent unde se desfășoară ele. La așa ceva, acum mai bine de 50 de ani, se puteau gândi doar marii vizionari. Totuși, începuturile revoluționare nu avem voie să le uităm. Poveștile adevărate, atunci când sunt transmise celor tineri, au un iz aparte, de neînlocuit.
Articol apărut în revista on line Literatura de azi.
