„Ursul și privighetoarea”, romanul de debut al Katherinei Arden și prima carte din trilogia Winternight, este o fantezie istorică inspirată din folclorul slav, care se petrece într-o regiune așezată în nordul Rusiei în timpul secolului al XIV-lea. În timpul scurt scurs de la lansare, cartea a reușit să atragă atenția fiind finalistă la Goodreads Choice în ambele categorii Best Fantasy and Debut Author, Amazon selectând-o ca cea mai bună carte de science fiction și fantezie din 2017, dar și să apară pe primul loc în diferitele liste întocmite de oameni de specialitate
Deși „Ursul și privighetoarea” este în primul rând povestea Vasilisei, începe înainte de nașterea ei, imediat ce mama ei realizează că un al cincilea copil le va completa familia. Când îi spune sotului vestea, ea îi mărturisește că următorul lor copil va fi o fată ce va avea „puterile” propriei sale mame, o femeie misterioasă a cărei har și frumusețe a capturat inima și mâna Marelui Prinț al Moscovei – și care a fost se zvonește, vrăjitoare.
Mama Vasilisei nu supraviețuiește nașterii și, ani de zile, Piotr, stăpânul nemulțumit nu se gândește niciodată la a se recăsători. Cu toate acestea, după ce Vasilisa, în vârstă de șase ani, se pierde în pădure unde vede un copac vechi și un bărbat cu un singur ochi, chiar dacă frații ei pleacă pentru a vedea dacă sora lor are dreptate în ceea ce povestește, îl convinge pe tatăl lor că are o fată sălbatică iar ea trebuie să aibă o mamă. Călătorește la Moscova în căutarea unei soții și se întoarce cu fiica unui alt marele prinț, o femeie religioasă pe nume Ana, care spera să-și petreacă restul zilelor într-o mănăstire: căci numai între pereții bisericii nu se pot ascunde diavolii.
La fel ca Vasilisa, Ana are a doua viziune, care îi permite să vadă domovoii și alte spirite. În timp ce prima îi acceptă ca parte a lumii ei și se împrietenește cu ei, mama vitregă speriată face tot ce poate pentru a le evita. Singura consolare a Anei se regăsește în învățăturile unui tânăr preot carismatic, venit tocmai de la Moscova, care încurajează supunerea lor totală eliminând orice înțelegere legată de demonii și spiritele așezărilor. Dacă până la venirea lui, sătenii le lăsau de mâncare prin diferite locuri, asta le-a fost interzis odată cu noile predici ale preotului, chiar dacă Vasea îi tot sfătuia să procedeze în alt mod.
Aproape nimeni nu le mai lăsa daruri, nici măcar la echinocțiul de toamnă. Domovoii au ajuns slăbănogi și apatici. Vazila a ajuns subțire, nebun și cu ochii sălbatici; paiul era gros în barba lui încâlcită. Fura secara și orzul depozitat pentru cai. Caii au început să dea din copite în boxele lor și să se sperie de adierile de vânt. Oamenii aveau tot mai puțină răbdare. (pagina 152)
Am citit, mai mult la lectura de seară, pe îndelete în porții mici această poveste. Scrisul este minunat: nu este dens, totuși cele mai mici detalii aduc la viață atât secvente din lumea reală, dar și aspecte de basm cu spiritele sale, și Morozko, demonul înghețului. Este vorba despre multe lucruri, în special familia și omenirea, și urmează o eroină care refuză să fie orice, dar care este în călătoria ei din copilărie până la maturitate unul dintre cele mai puțin simpatice personaje.
Din descrierea intrigii, s-ar putea spune că este vorba despre un alt roman care zugrăvește relele religiei organizate și, în special, a creștinismului. Unul dintre cele mai convingătoare personaje este fratele mai mare al lui Vasilisei, Sașa, un tânăr pios, care se străduiește, de asemenea, să-și croiască propriul drum spre dorințele tatălui său. Când el îl însoțește pe tatăl său la Moscova, Sașa călătorește pentru a dovedi unui călugăr că este un umil servitor, mai degrabă decât obsedat de bogăția și poziția sa, încât el decide să devină călugăr, chiar dacă această decizie provoacă o ruptură între el și tatăl său . Vasilisa nu este de acord cu modul în care predică părintele Konstantin: ea nu pare să aibă o problemă cu spiritele pe care le vede, putând viețui alături de ele în tihnă și înțelegere.
În general, Vasilisa nu este o persoană care să se răzvrătească ori să fie rea, ci pur și simplu nu se supune celor care dezaprobă lucruri și fapte pe care ea le vede și simte, rămânând fermă pe poziție.
Iubește să-și petreacă timpul în aer liber, se bucură de călărie (și este mai interesată de cai decât de băieți) și nu vede nici un motiv să fie docilă așa cum se așteaptă de la fetele bune creștine. Este unică și specială. Vasilisei îi pasă de cele două surori și, așa cum se acceptă pe ea însăși, le acceptă pentru cine sunt.
Relațiile dintre frați sunt deosebit de minunate, în special apropierea dintre Vasea și cel mai mic frate al ei, Alioșa. În principiu, au crescut împreună, deoarece Alioșa este cu numai trei ani mai mare decât Vasea și el este cel care o înțelege cel mai bine și se luptă cel mai mult pentru ea.
Personajele ticăloase (altele decât personajul principal mitic) nu sunt deosebit de plăcute, dar sunt foarte umane. Ana este îngrozitoare pentru Vasea, iar faptul că știe că ea vede toate creaturile de pe lângă ea și nu o deranjează o face să adopte un comportament foarte greu de suportat.
Ana a fost forțată să intre într-o căsătorie pe care nu o dorea și Vasea este o amintire constantă a „diavolilor” înfricoșători de care încearcă să scape cât mai mult posibil. Deși părintele Konstantin nu o simpatizează deloc, deoarece îi aduce majoritatea problemelor asupra sa, mândria și rușinea care îl conduc sunt palpabile.
„Ursul și privighetoarea” este o poveste minunată, cum am mai spus, însă durata în care s-a ajuns la punctul culminant a fost tare mare, pentru ca mai apoi să se termine atât de repede. Însă atmosfera frumoasă, descrierea peisajelor, caracterizarea personajelor lucrează împreună și formează un tip de carte diferit. Acest lucru este și mai impresionant având în vedere că aceasta este cartea de debut a autoarei. Îmi doresc să nu dureze foarte mult până vom putea citi continuarea, așa cum s-a întâmplat și în cazul altor serii.
Aș mai face o precizare: cartea nu se adresează copiilor mai mici de 12 ani, pentru că are fragmente destul de vaste în care sunt descrise fapte de cruzime, dar și referiri la tot soiul de ritualuri greu de înțeles și de un adult. Practic, e o trecere prin mai multe perioade: medievală, fantasy, istorie, aventură ingenios împletite, dar nu pentru orice fel de copii. E interesant că la finalul cărții există un glosar, extrem de util.
Spor la citit!
