Fiecare întâlnire are farmecul ei, dar atunci când ea se petrece nu doar alături de o persoană ci de 19, lucrurile capătă valențe complet diferite. Important este și faptul că era prima întâlnire și primul atelier alături de ei.
M-am pregătit la fel ca de fiecare dată și am căutat abordări noi, am confecționat materiale noi și rostiri îmbrăcate în haine potrivite pentru copiii acestei vârste.
Cum complexul mod de căutare al ideilor pentru a îmbrăca scheletul activității este unul îndelungat și elaborat, alegerea finală ți-o dorești a fi cea mai inspirată.
Pregătită cu materialele confecționate de mine, la ora stabilită am fost prezentă la întâlnire. Pe doamna lor o cunoșteam, având un frumos renume în orașul nostru, dar nu colaborasem niciodată cu ea și copiii ei.
Am găsit doar 18, restul fiind bolnăviori, varicela neocolind multe case din această zonă.
Am apreciat faptul că cei mici aveau în piept ecusoane cu numele lor, acest lucru făcând comunicarea mai prietenoasă, dar în primul rând, împrietenirea mai facilă. Nu am avut emoții mari pentru că m-am prezentat la această întâlnire cu sufletul plin de bucurie și dornică de a mă juca alături de ei așa cum știu eu mai bine.
După ce ne-am prezentat, ciocolata a fost cea care a dat startul. Le-am explicat cum anume se folosește recipientul pentru a obține ciocolata fondue și am specificat faptul că acolo vom pune o ciocolată solidă care, în timp ce eu le voi spune o poveste, se va transforma într-una lichidă.
I-am rugat să-mi mai reamintească, din când în când, să învârt în ciocolată pentru a nu se prinde și arde. Și mi-au reamintit, vă las pe voi să ghiciți cât și la ce interval. 🙂
Și am trecut la poveste, așa cum am promis. Tema a fost „Circuitul apei” iar ca postament povestea a fost una a lui Pic, cum altfel, pe care am găsit-o pe internet, am tradus-o, redactat-o, printat-o și laminat-o așa rezultând 16 pagini A4. Pe spatele fiecărei foi am pus o bandă magnetică pentru a putea fi puse pe o planșă magnetică. E mai ușor așa, impactul vizual fiind foarte important.
Nu mi-a părut rău de munca depusă pentru că cei mici au fost foarte receptivi la poveste, reprezentând un punct de pornire foarte important în discuția noastră. Am adus apoi, în fața copiilor, câteva pungi cu cuburi de gheață, dar și un pahar cu apă pentru a vedea și simți diferența între cele două stări. Interesant a fost momentul în care am lăsat să cadă pe parchet gheața, dar și apa lichidă pe care am vărsat-o. Sunetele scoase i-au lămurit și mai mult.
Acestea fiind spuse, în scenă a intrat șorțul pe care am lucrat „Circuitul apei”. Figurinele le-am confecționat din fetru mai tare pe care l-am atașat de șorț cu ajutorul velcro-ului.
Am detașat figurinele de pe el de atâtea ori de câte a fost nevoie pentru a putea fiecare copil să interacționeze cu ele și cu șorțul.
Imediat după ce am lipit și dezlipit aricii, a intrat macheta în acțiune, ea invitând copii la același lucru, a o completa.
A fost unul dintre multele momente în care și doamna a fost invitată să completeze, interacționeze.
Și de atâta povestit și atașat, ciocolata s-a topit răspândind un miros divin. Am invitat copiii la o pauză de desert, acolo unde au simțit cum este să moi o căpșună în ciocolată, dar și ce gust au ele combinate.
Un cântecel și puțină mișcare a dezmorțit atmosfera.
Experimentele au venit după această pauză și au constituit prilejul multor întrebări și curiozități. Am făcut și experimente colective, dar și unul individual.
Dintre cele colective a fost acela al „norului într-un pahar”, atunci când am avut ocazia de a vedea extrem de clar cum s-au petrecut lucrurile.
Am mai făcut și experimentul în care într-un pahar de „limonadă” am adăugat gheață pentru ca la final să vedem că de la o dungă inițială, cea care era la nivelul „limonadei” inițiale, au mai apărut două: una după ce am pus gheața și una după ce s-a topit. Un alt experiment colectiv a fost acela în care cei mici au putut observa cum se amestecă picătura de culoare într-un bol cu apă rece față de un bol cu apă caldă.
Experimentul individual a fost acela al „ploii într-un pahar”. Copiii au avut cele necesare:
– pahar de plastic
– apă lichidă
– spumă de ras
– colorant alimentar albastru
– pipetă
Cam așa s-a petrecut întâlnirea cu „albinuțele” doamnei Mihaela. A fost o plăcere și un mod de a-mi reîncărca bateriile, penrru că acest efect îl au aceste activități asupra mea. Iar experimentele sunt atât de îndrăgite de copii, că nici un efort nu-i prea mare pentru a le realiza.
Spor la jucat și învățat!
