Am dorit să văd cum anume e privită o carte destinată celor de 14+, așa cum scrie în prezentarea ei pe site-ul editurii cartemma, de niște preșcolari care nu știu a citi și nici nu pot scrie. Și ca de fiecare dată, dacă „haina” pe care o dai cărții pe care o duci la întâlnire este adecvată, mesajul și povestea ei va putea fi înțeleasă și de copii mult mai mici.
Mama, căci despre ea este vorba, a fost prezentă la întâlnirea cu Voiniceii și doamna Irina, vechii și îndrăgiții mei prieteni. Față de Spiridușii doamnei Ana, am ales, așa cum era și firesc o altă abordare, chiar dacă am păstrat dulcele dichisit și franțuzit. Și nici nu mă mai miră că a avut un asemenea succes, copiii fiind în-cân-tați de tot ritualul pregătirii și degustării lui.
După ce ne-am salutat de revedere, am explicat cum stă treaba cu fondue-ul, pentru că era necesar un timp suplimentar pentru ca ciocolata să se topească. Și ce moment mai potrivit pentru a pune de-un experiment, atât de căutatele experimente din grădiniță. Au văzut cum din stare solidă, ciocolata gustoasă s-a transformat într-o ciocolată lichidă, care a răspândit un miros ademenitor. Adevărul este că nu știu dacă te poți abține măcar în a gusta, dacă nu în a lua câteva îmbucături zdravene. Atât de interesați au fost că nu s-au foit deloc, auzindu-se doar respirațiile.
Ciocolata a început să se topească încetișor, iar eu am început să le prezint copiilor cartea.
Am ales din ea câteva fragmente, cele potrivite vârstei lor și am insistat mai mult pe imagini, identificând țara de unde erau mamele – moment pentru a întreba și de continente – hainele purtate, ori ce anume reprezentau desenele de pe fața, trupul ori mâinile lor.
Au identificat mame din Africa și Europa, Asia și America, dar și de la polul nord. Au întrebat despre semnificația punctului roșu de pe frunte și despre doamna care dă de mâncare unui mieluț. O imagine care a suscitat un mare interes a fost aceasta:
I-am întrebat care dintre ei ține minte să fi făcut acest gest cu mama ori tata. Din 20 câți au fost prezenți, doar doi au răspuns afirmativ. Drept pentru care am făcut eu, cu fiecare, acest exercițiu.
Li s-a părut foarte interesant și amuzant totodată, iar acesta a fost un moment de dezmorțire și relaxare. După care, ciocolata fiind topită, au trecut la degustare. Înainte de a începe, am întrebat dacă este vreun copil care face bubițe după ce mănâncă căpșuni, și a răspuns pozitiv unul dintre ei, lui oferindu-i două bucăți de banană cu ciocolată.
După ce toată lumea a savurat la intensitate maximă acest desert minunat, am trecut la activitatea practică pe care am pregătit-o copiilor, aceea a unui craft destinat mamei.
Materialele necesare sunt:
– o jumătate de farfurie de carton
– hârtie creponată de diferite culori
– o coală carton colorat A4
– abțibilduri buretate cu insecte
– ață de mărțișor
– piuneză clemă
Modelul făcut de mine a fost unul orientativ și am specificat asta copiilor, rugându-i să asambleze și decoreze așa cum doresc. Au avut de decupat, confecționat florile, desenat toarta coșului și rezultatul a fost unul care le-a fost pe plac.
Nu s-a folosit lipici deloc, coșul fiind fixat cu ajutorul abțibildurilor, la fel și eticheta cu „La mulți ani, mama!”
Finalul a aparținut unor cântecele ritmate, care te îmbiau a cânta și dansa.
Am plecat cu sufletul tivit cu ghiocei ori ăsta nu-i puțin lucru. 🙂
