Pentru că am ajuns la concluzia că dacă dorim a aprofunda ceva trebuie ca demersurile majore să le facem acasă, după cum ne pricepem, continuăm studiul nostru la materia numită istorie. Dacă la primul copil a existat o plăcere și o pasiune de nestăpânit în ceea ce privește istoria și geografia, completat și de niște dascăli pe măsură care au sporit curiozitatea și setea de cunoaștere, la al doilea nu există aceeași plăcere și nici interes. Încerc să-l fac să înțeleagă și să prindă gustul acestor povești, atât de interesante și emoționante pentru frumusețea, importanța și exemplul lor și nu pentru note, ori mai bine spus în ultimul rând pentru note.
Știu, adevărul doare foarte mult și e cel mai greu de acceptat, însă învățământul din România își continuă declinul într-un ritm alarmant. Că apare nu știu ce ministereasă care se face că plouă, adoptând o atitudine de inocență totală, e cu totul altă discuție. Lucrurile stau așa cum vede toată lumea, mai bine ori mai rău, după cum le așază soarta. Numai că mai depinde și de noi să le schimbăm pentru că ne stă în putere.
Revenind la materia numită istorie, sâmbătă și duminica sunt la mijloc, în clasa a VII-a în orar figurând o singură oră la ambele materii. Le tot leg pentru că sunt predate de același profesor, așa că sunt, oarecum, siameze.
La istorie s-a ajuns să se vorbească de Primul Război Mondial, un subiect atât de vast și complex.
A citit din caiet notițele predate la școală și am dorit a ne apleca puțin mai mult asupra lor.
Am văzut care sunt cuvintele cheie (Blitzkrieg, front, neutralitate, pacifism), am stabilit reperele cronologice. Cine au fost beligeranții și când au intrat în conflict.
În timp ce „eram” noi pe câmpul de luptă, mi-am adus aminte de un atlas pe care-l avem în bibliotecă și care tratează exact acest subiect.
Numele lui este Primul Război Mondial – Atlas Ilustrat și este apărut la Editura Kreativ.
E o carte foarte bună pentru un școlar din ciclul gimnazial și nu numai, pentru că în ea găsim informații extrem de utile și detaliate despre ce anume a însemnat acest conflict care a schimbat destinele a sute de mii de oameni.
Volumul de faţă face o incursiune într-o perioadă în care visurile sunt spulberate din cauza naţiunilor care se angajează în confl icte armate, neacceptând cu niciun chip vreo soluţie paşnică, defavorabilă lor. Apar fi gurile soldaţilor necunoscuţi, care se luptă eroic pentru patrie sau pentru un ideal anume. Atlasul ilustrat călăuzeşte cititorii prin meandrele unui război considerat de părţile beligerante drept unul hotărâtor, printre fortăreţe plutitoare şi bătălii aviatice, lupte acerbe din tranşee şi câmpuri de luptă, în urma cărora se naşte tehnica modernă de luptă. Expunerile cuprinzătoare, bogate în informaţii, sunt scrise cu profesionalism şi completate cu ilustraţii şi hărţi detaliate. Citiţi poveştile pline de dramatism ale oraşelor Verdun, Ypres, Somme, Doberdó, Passchendaele şi ale altor localităţi de numele cărora se leagă suferinţe umane de nedescris. Faceţi cunoştinţă cu armamentul din dotare şi cu strategia conducătorilor de oşti folosită în desfăşurarea bătăliilor, dar şi cu evenimentele petrecute acum un veac, evenimente care au schimbat din temelii şi pentru totdeauna evoluţia unor societăţi şi au pecetluit soarta multor oameni. (prezentarea editurii)
Primul capitol – Lupta pentru reîmpărțirea lumii prezintă cititorului cum anume se prezenta oridinea mondială înainte de izbucnirea războiului și ce anume a declanșat scânteia.
Există și o notă, cea violetă, în care sunt explicați termenii cheie. De-a lungul celor 23 de capitole aflăm despre armamentul aliaților, dar și a puterilor centrale. Putem urmări pe hărți cum au decurs operațiunile de război fiind foarte clar reprezentate. La fiecare etapă există specificat care sunt antecedentele și ce urmări au existat după deciziile luate.
Se insistă foarte mult pe armamentul folosit, pentru că a fost prima confruntare în care luptele s-au dus pe uscat, în apă și în aer. Noua armă folosită era cea biologică, acolo unde gazele lacrimogene lansate de obuziere sau de aruncătoare de grenade nu mai aveau efectul scontat. Drept urmare, în urma găsirii de soldați morți în tranșee care nu prezentau nici o rană vizibilă, s-a ajuns la concluzia că s-au folosit alte tipuri de gaze care s-au dovedit a fi otrăvitoare. Gazele cu clor, căci despre ele este vorba, produceau prin inhalare în plămânii victimelor anumite lichide acide, acestea „sufocând” victima. Din acest motiv, perioada cuprinsă între 1915 și 1918 poartă denumirea de „Primul și Marele Război al Gazului”. Cu toate că britanicii consideră folosirea gazelor o barbarie, sfârșesc prin a le folosi și ei.
Ample informații sunt și despre Bătălia de la Verdun, în urma căreia și-au pierdut viața 357 de mii de militari germani și 377 de mii de francezi.
În Bătălia navală din Iutlanda, flota britanică trebuia s-o egaleze pe cea a celorlalte două mari puteri laolaltă. Odată cu încheierea alianței, flota britanică se regrupează. Francezii vin în sprijinul lor iar în 1916 efectul blocadei maritime este resimțit de Germania, nemții vrând s-o spargă cu orice preț. Urmările acestei bătălii de la Iutlanda îi lasă pe britanici fără 3 crucișătoare de linie și 3 crucișătoare, 8 nave distrugătoare, iar germanii 1 crucișător de linie, 1 vas de linie, 4 crucișătoare și 5 vase distrugătoare.
Spuneam că acest război s-a ținut și în aer, primele avioane de luptă nediferind prea mult de avioanele de concurs civile. Misiunea aproape imposibilă a piloților este să mențină în aer mașinile din lemn, pânză sau sârmă,dotate cu motoare slab performante. Ele își demonstrează rapid utilitatea, în momentele cele mai critice ale ofensivei din Vest din anul 1914, furnizând informații vitale despre situația trupelor germane aflate la porțile Parisului.
Un moment perceput a fi mai interesant a fost acela unde sunt descriși militarul german și armamentul său și pușcașul britanic și armamentul său. Pentru un copil din generația Z, aceste arme, dar și vestimentația lor este fascinantă și de nepriceput.
Finalul a fost acela al amuțirii armelor, atunci când Bulgaria face primul pas și solicită încetarea focului. Ofensiva din martie până în iulie 1918 macină toate resursele armatei germane. Trupele aliate, cu un efectiv de două ori mai mare decât al Germaniei, trec în septembrie Linia Siegfrief, pregătindu-se de un atac general , vizat fiind teritoriul istoric german. Germania nu poate încheia războiul decât ca parte învinsă, însă comandanții își doresc un pact de pace cât de cât acceptabil. Efectivul aliaților este și el la limita epuizării.
Pe câmpurile de luptă ale celei mai mari conflagrații mondiale ale omenirii au muri 10 milioane de soldați. Se naște epoca armatelor și a economiilor de război.. Marea Britanie, cel mai puternic stat al lumii, este devansată după încheierea războiului de Statele Unite ale Americii. Acestea nu se află în situația să-și formeze o nouă ordine economică mondială. Generațiile următoare devin revanșiste. Mariel puteri trec cu ușurință peste cordonul statelor mărunte. Războiul este urmat de un armistițiu de 20 de ani.
Pentru cine este interesat, recomandăm cu multă căldură. E fascinant nu numai pentru școlari ci și pentru părinții lor. O reîmprospătare a informațiilor e oricând binevenită, trebuie doar să vrei.