Exerciții binevenite

Ieri, Luca a vorbit cu prietenul lui și din vorbă-n vorbă l-a întrebat dacă nu vine pe la el. A spus că ar veni, dar nu poate decât dacă o ia și pe sora lui, pentru că nu poate să o lase singură acasă. Evident că Luca a venit la mine și m-a rugat să stau cu fetița, pentru că așa se poate și el juca cu prietenul lui în tihnă.
Nu l-am refuzat, pentru că știu ce plăcere-i face prezența unui coleg, dar și pentru că nu mă deranja nici pe mine situația dată. Eram convinsă că voi găsi ceva cu care să-i ocup timpul într-un mod plăcut, pentru că am materialele necesare și pe lângă mai aveam și starea de spirit ok. Pentru mine, lucrul alături de un copil nu reprezintă un disconfort, ci dimpotrivă, o bucurie.

Odată veniți, cei doi băieți au plecat în treaba lor, iar eu i-am propus fetiței mai multe activități, lăsând-o să aleagă pe ea ce anume dorește să facă. Mi-a spus că-i place foarte mult să facă felicitări, dar că acum își dorește să realizeze un craft așa cum a făcut fratele ei la petrecerea la care participase cu o zi în urmă.
Am scos cele necesare și s-a pus pe treabă. În timpul ăsta am lăsat-o pe ea să povestească ce dorește, fără a o întreba nimic. Mi-a povestit de doamna de la școală și de cât de mult e deranjată de gălăgia făcută de copii în timpul orelor, de doamna de engleză care este „foarte, dar foarte severă”, de unii colegi care „ciordesc” de prin clasă și de alte năzdrăvănii de la școală. În timpul ăsta a colorat, decupat și asamblat un craft ce avea următorul mesaj motivațional:

Singură a ales materialele pe care să le folosească, ștrasurile și floricele decorative, hârtia pe care să le pună, firul cu care să fie agățat, dar mai ales ciucurii, aceștia din urmă căzându-i cu tronc. I-a fost frică ca nu cumva să nu-i dau, dar eu nu m-am gândit niciodată la asta, pentru că dacă ar fi fost așa, nu i-aș fi adus în atenție. Copiii sunt fascinați de aceste materiale de bricolaj, și dacă veți privi cu atenție la lucrările lor, veți vedea că am dreptate.

Pentru că din oferta prezentată inițial ar mai fi dorit să facă ceva, i-am propus să-i dau acasă pachetul cu tot ce era necesar în ale meșterelii, dar a vrut ca să-l facă tot aici, împreună cu mine. A ales o ghirlandă din filț, care necesita mai mulți pași, destul de complicați, pentru a o transforma într-un produs finit. Am achiziționat-o de la Kaufland, mai prin toamnă, atunci când am descoperit-o, iar pentru că mi-a plăcut, am luat mai multe modele, așa, ca să fie la nevoie.

Pentru că mai avea și ea unul acasă, a ales un model diferit, o bufniță.

L-a desfăcut, i-am explicat ce anume are de făcut, și am încurajat-o să lucreze singurică, eu ajutând-o la nevoie. Mi-a spus că nu a mai cusut niciodată și i-am mărturisit că mă bucur că alături de mine va desluși tainele cusutului.
Cu fetițele e mai ușor la cusut, a înțeles foarte repede ce are de făcut, și în ciuda faptului că filțul a fost greu de străpuns cu un ac așa de gros și cu multe fire de bumbac, până la capăt a reușit.

La prima vedere poate părea ușor, dar nu este chiar așa. E nevoie de atenție, îndemânare și răbdare pentru a asambla toate elementele din punguță.

Încet, încet, bufnița ei prindea contur. După ce a cusut-o, am ajutat-o eu la îmbinat cele două părți ale corpului, iar apoi acesta a fost umplut cu melană. A rezultat o bufniță dolofană, ochioasă foc. Ochii și aripile nu le-a mai cusut, pentru că le-am lipit cu silicon cald.

Următoarea etapă a fost aceea a înșiratului mărgelelor pe cele două șnururi. A respectat întocmai cum era modelul de pe ambalaj, nedorind a face nici o modificare. Iar eu i-am respectat alegerea. M-a mai întrebat din când în când dacă n-o oblig să facă una sau alta, însă a primit de fiecare dată același răspuns: tu trebuie să alegi cum vrei să fie, pentru că e lucrușorul tău.

În ciuda faptului că a arborat o mină foarte serioasă tot timpul, pe măsură ce materialele confecționate de ea prindeau contur, i se lumina fața și devenea tot mai destinsă.  A fost extrem de fericită la final, atunci când totul a fost gata.

 

Ar mai fi continuat dacă băieții nu ar fi chemat-o la un joc, iar ea nu i-a refuzat.

Și așa am reușit să fac mai multă lume fericită, fără prea mare efort. Încercați, e un exercițiu excelent. 😉

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: