„Funcția bibliotecii este de a oferi publicului informații cât mai rapide și mai ieftine, inspirație și recreere. Dacă se găsește o cale mai bună decât cartea, ar trebui să o folosim.„
Adelaide Hasse a fost obișnuită cu provocările profesionale. Ca o femeie tânără, se străduia să fie luată în serios de majoritatea consiliilor executive. Ea a creat un nou mod de a clasifica documentele guvernamentale – și a fost dezamăgită când un coleg de sex masculin și-a arogat realizarea. Dar, înarmată cu un nou loc de muncă la Biblioteca Publică din New York, un salariu mai bun și un nou proiect ambițios, ea s-a simțit optimistă în legătură cu cariera ei.
Pentru a-și îndeplini cel mai nou plan, avea nevoie de sprijin, așa că s-a apropiat de cea mai importantă voce din domeniu, Melvil Dewey, un om ale cărui inovații i-au făcut un nume. El a sugerat să se întâlnească în particular pentru a discuta despre noul său proiect. Încurajată, se îndreptă spre Albany, New York. Nu este clar ce s-a întâmplat în continuare, dar Hasse a plecat în grabă, pentru a vorbi mai târziu colegilor despre cât de ofensiv a fost comportamentul acestuia.
În zilele noastre, povestea pare că ar putea implica un Harvey Weinstein sau Matt Lauer, dar nu este așa. A avut loc în 1905, cu mai mult de un secol înainte de mișcarea #metoo care a expus abaterile sexuale ale celor mai puternici oameni ai Americii. Omul în cauză, Melvil Dewey, era pionierul bibliotecii, al cărui sistem zecimal de clasificare este încă folosit în bibliotecile de astăzi – un „geniu proteic” care s-a ridicat de la fiul unui sărac agricultor, la o icoană în timpul vieții sale.
Dewey este amintit astăzi ca un inovator care a inaugurat biblioteconomia americană în epoca modernă. El a ajutat la inventarea bibliotecii moderne, concepând totul, de la metodele sale organizaționale, până la aspectul rolului bibliotecarilor care au fost administratorii lor. Dar atitudinea sa de hărțuitor sexual a fost atât de rea, încât femeile ca Hasse au îndrăznit să vorbească împotriva lui, într-un moment în care ele au fost judecate aspru pentru că au raportat hărțuire sexuală. Atât de multe au apărut relatând faptele sale, încât a fost dat afară din cea mai prestigioasă asociație a profesiei.
„De mulți ani, bibliotecarii de sex feminin au fost prada favorită a dlui Dewey într-o serie de agresiuni împotriva decenței”, a susținut bibliotecara șefă a Bibliotecii Publice din Los Angeles Tessa Kelso, unul dintre criticii cei mai deschiși ai lui Dewey, într-o scrisoare din 1924. Cu toate acestea, comportamentul său a fost deseori respins de colegii de sex masculin, inclusiv de fiul lui Dewey, Godfrey, ca simplă „ignorare a convențiilor și indiferenței față de aparențe”.
La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Dewey și-a construit o carieră în bibliotecă, și a fost recunoscut ca fiind unul dintre cei mai influenți bibliotecari din lume. În calitate de editor al revistei „The Library Journal”, cofondator al Asociației Americane de Biblioteci, bibliotecar universitar la Universitatea Columbia și bibliotecarul de stat din New York, el a exercitat o influență considerabilă în această profesie. Dar, de asemenea, el și-a atras ura femeilor, deoarece se folosea de poziția pe care o avea pentru a le hărțui și le abuza.
În mod ironic, multe femei i-au datorat lui Dewey posibilitatea de a lucra în biblioteci. Dewey a insistat ca femeile să fie admise la programul de bacalaureat al biblioteconomiei de la Colegiul Columbia și și-a pierdut locul de muncă parțial din cauza acestei decizii. Dewey știa că bibliotecile moderne aveau nevoie de mână de muncă ieftină și dornică – iar femeile profesioniste ale generației, care erau hotărâte să se afirme într-o lume dominată de bărbați, se potriveau perfect.
Însă, deși Dewey a susținut femeile în știința bibliotecii, părea să creadă că hărțuirea a venit împreună cu slujba – iar obsesia lui legată de sexualitatea elevelor a fost atât de evidentă, încât au circulat zvonuri că le-a cerut să depună măsurătorile bustului împreună cu cererile lor. El s-a înconjurat de bibliotecari și a insistat să-i distreze în particular.
În 1905, Dewey a făcut o croazieră în Alaska cu mai mulți membri ai Asociației Bibliotecilor Americane. Scopul era să se relaxeze după o lungă conferință ALA și să planifice viitorul Institutului American de Biblioteci nou-înființat. Dar pentru unele femei aflate la bord nu a fost o vacanță. Abuzul sexual al lui Dewey a fost suficient de serios pentru ca patru femei să-l acuze pe Dewey de hărțuire.
Dewey a fost în cele din urmă forțat să iasă din Asociația de Biblioteci Americane, o consecință publică rară pentru una dintre multele situații de același gen ale epocii. Deși lui Hasse i s-a oferit șansa de a depune mărturie împotriva lui Dewey, ea – din cauza fricii de a nu-și pune în pericol cariera pentru care se luptase atât de mult – a refuzat să o facă.
Cât despre Dewey, s-a spus că „a fost foarte neconvențional… căci bărbații [sunt] mereu cei care arată sincer și vorbesc despre cum le place femeilor”.
Încă nu este clar în ce a constat comportamentul ofensiv al lui Dewey – și din cauza anilor în care el s-a petrecut, nu este surprinzător faptul că femeile fie se temeau să se prezinte, fie au ezitat să își scrie acuzațiile specifice.
La cincisprezece ani după ce a părăsit ALA, Dewey a fost acuzat de un comportament necorespunzător și de alte bibliotecare. Tessa Kelso, o bibliotecară renumită din Los Angeles, a ajutat la organizarea unui grup de femei pentru a depune mărturie privată împotriva lui Dewey. În timpul acestei investigații, a apărut faptul că Dewey și-a hărțuit și propria nora. Dewey a negat acuzațiile, susținând că Kelso și celelalte femei erau „vechi servitoare” care voiau să-i ruineze cariera, iar ancheta a fost în cele din urmă abandonată.
În 1930, au apărut mai multe acuzații de hărțuire sexuală atunci când fosta stenografă al lui Dewey l-a acuzat că a atacat-o, inclusiv sărutând-o împotriva voinței ei într-un taxi. Deși Dewey a respins inițial afirmațiile, a plătit în cele din urmă 2,147 de dolari – echivalentul a peste 30.000 de dolari în 2017 – pentru a opri cazul. La fel ca mulți alți hărțuitori puternici, modelul de abuz sexual al lui Dewey, deși remarcat, a fost adesea prezentat ca o altă latură a vieții sale. Ea se referă la „un tip ciudat” sau „compulsiv”, dar comportamentul său greșit este, de obicei, eliminat, socotindu-se a fi secundar față de contribuțiile sale incontestabile la profesia de bibliotecar.
Modul de hărțuire al lui Dewey a determinat femeile care își doreau să activeze în branșă să renunțe la această profesie. Inovațiile sale au ajutat la crearea profesiei de bibliotecar – dar nu se va afla niciodată cât de multe cariere ale femeilor dornice de a profesa în această meserie s-au încheiat ori au fost împiedicate.
(sursa foto: .totb.ro)