O zi care pentru mine și ai mei are o tristețe fără margini pentru că a fost momentull în care tata s-a hotărât să plece într-o altă lume. De atunci, deci de un an, simt un gol pe care nu știu cum să-l ostoiesc, pentru că de umplut nu voi reuși niciodată.Tata, cel care a reprezentat un model de demnitate, bărbăție, verticalitate.
Îmi doresc să-ți fie bine acolo unde ești și să te mai uiți și la mine, cea care are momente când tânjește după o mângâiere ori o vorbă rostită de tine.
Revenind la cele lumești și la viața noastră pe care trebuie s-o trăim, am urmat rutina acestei zile.
Întrebarea Calendarului de Advent a sunat așa:
Do you believe Youtube will remain an important source of entertainment in the future?
răspunsul fiind cumva previzibil.
Cartea zilei a fost „Poveste de Crăciun” de Charlea Dickens, o nuvelă ce ar trebui recitită în fiecare an în preajma sărbătorilor.
Colind de Crăciun (în engleză A Christmas Carol, titlul original fiind A Christmas Carol in Prose, Being a Ghost Story of Christmas, Colindă de Crăciun în proză, poveste de Crăciun cu fantome) este o nuvelă scrisă de autorul englez Charles Dickens despre un om morocănos și mizantrop și despre transformarea suferită de el după ce primește vizita a patru fantome în ajunul Crăciunului. Cartea a fost publicată pentru prima oară la 19 decembrie 1843 cu ilustrații de John Leech, având un mare succes comercial și primind laudele criticilor. Povestea a fost văzută ca o acuză la adresa capitalismului industrial al secolului al XIX-lea și a jucat un important rol în reinventarea acestei sărbători ca una de veselie în Marea Britanie și în America după o perioadă în care fusese sărbătorită într-o manieră solemnă și sobră. Colindă de Crăciun rămâne o nuvelă de succes, fiind mereu retipărită și constituind baza mai multor creații artistice cinematografice sau muzicale. (sursa: wikipedia)
Cuvânt-înainte la prima ediţie (decembrie 1843) a Poveştii de Crăciun: „M-am străduit, în această cărţulie stranie, să provoc Spiritul unei Idei, care să-i încurajeze pe cititorii mei să le placă de ei înşişi, sau unora de alţii, sau de anotimp, sau de mine. Îmi doresc să le umple casele de bucurie şi nimeni să n-o lase din mână. Prietenul şi slujitorul lor credincios,
C.D. “
(ilustrații din prima ediție)
La variantele deja existente în biblioteca noastră, s-a adăugat una apărută la editura Curtea Veche Publishing, ce are ilustrații minunate, semnate de Anastassia Arhipova.
Uşa camerei arhivă stătea deschisă, pentru ca Scrooge să-și poată supraveghea funcționarul; acela copia scrisori într-o cămăruță deprimant de înghesuită, un fel de boxă, nu altceva. La Scrooge ardea un foc foarte mic, dar la copist focul era mult mai mic, atât de mic, încât părea dintr-un singur cărbune. Dar nu putea să pună mai mulţi, fiindcă Scrooge ţinea lada cu cărbuni în odaia lui, aşa că, ori de câte ori copistul intra cu lopata, patronul lui prevestea că în curând se vor despărţi. După care, copistul îşi punea pe el şalul alb şi încerca să se încălzească la luminare, nefiind însă un om cu o imaginaţie vie, efortul îi rămânea nerăsplătit.
― Crăciun fericit, unchiule! Domnul să te aibă-n pază! strigă o voce veselă.
Era vocea nepotului lui Scrooge, care dădu buzna peste el atât de brusc, încât aceasta fusese primul semn al apropierii lui.
― Ptiu! spuse Scrooge. Astea-s mofturi!
Nepotul ăsta al lui Scrooge se încălzise atât de tare mergând repede prin ceaţă şi ger, încât strălucea tot, avea o faţă rumenă şi frumoasă, ochii îi scânteiau, iar din
gură fi mai ieşeau aburi.
― Crăciunul nu e un moft, unchiule! spuse nepotul lui Scrooge. Sunt sigur că n-ai vrut să spui asta.
― Ba da, spuse Scrooge. Crăciun fericit! Ce drept ai tu să fii fericit? Ce motiv ai tu să fii fericit? Eşti destul de sărac.
― Hai, zău, îi răspunse vesel nepotul. Ce drept ai dumneata să fii mohorât? Ce motiv ai dumneata să fii ursuz? Eşti destul de bogat.
Întrucât Scrooge nu găsi pe moment alt răspuns mai bun, spuse din nou
„Ptiu!”, urmat de „Mofturi.”.
― Nu fi supărat, unchiule! spuse nepotul.
― Cum să nu fiu, îi replică unchiul, când trăiesc în lumea asta de proşti? Crăciun fericit! Mare scofală Crăciunul ăsta! E taman vremea când ai de plătit angaralele şi n-ai bani; când te pomeneşti cu un an mai bătrân, dar cu nici un sfanţ mai bogat, când îţi faci socotelile pe un an întreg şi vezi cum te încolţesc cifrele din hârţoage pe douăsprezece luni pline. Dacă ar fi după mine, spuse Scrooge indignat, aş porunci ca fiece dobitoc care umblă tot timpul cu „Crăciun fericit!” pe buze să fie fiert în propria lui budincă şi îngropat, cu o ţeapă împodobită cu
globuri înfiptă în inimă. Aşa ar merita!
― Unchiule! se rugă de el nepotul.
― Ascultă, nepoate, i-o reteză tăios unchiul, ţine tu Crăciunul cum vrei şi lasă-mă pe mine să-l ţin cum vreau.
― Să-l ţii? repetă nepotul lui Scrooge. Dar dumneata nu-l ţii.
― Atunci lasă-mă să nu-l bag în seamă, spuse Scrooge. Că mult bine îţi poate face! Mult bine ţi-a făcut până acum!
― Multe lucruri ar fi putut să-mi aducă binele, dar îndrăznesc să spun că n-am tras folos din ele, îi răspunse nepotul. Printre care şi Crăciunul. Dar sunt sigur că am socotit întotdeauna vremea Crăciunului, atunci când îi vine sorocul pe lângă respectul ce i se cuvine datorită numelui şi obârşiei sale sfinte, dacă se poate judeca în afara acestora , un răstimp fericit, e vremea bunătăţii, a iertării, a milosteniei, a bucuriei, e singurul răstimp pe care-l cunosc în lungul calendar al anului, când bărbaţi şi femei par să-şi deschidă, cu mărinimie, la unison, sufletele ferecate si să se gândească la cei mai prejos decât ei, ca şi cum ar fi cu adevărat călători spre mormânt, ca şi ei, şi nu o altă specie de vietăţi, cu alte destinaţii. De aceea, unchiule, chiar dacă nu mi-a vârât niciodată în buzunar nici un bănuţ de aur sau de argint, eu cred că mi-a făcut mult bine si îmi va face mult bine. Şi spun Domnul să-l binecuvânteze! (pagina 9)
