Spiridușii, vulpea și pictura pe sticlă

Reîntâlnirea cu Spiridușii doamnei Ana a fost o bucurie, cu atât mai mult cu cât am fost însoțită de Luca, cel care este în Școala altfel, astăzi având o activitate sportivă la care el nu a putut participa din motive bine întemeiate. Așa că a avut parte tot de un soi de altfel de activitate pentru că m-a ajutat.

Am adus în fața copiilor Fericirea este o vulpe, o poveste cu un text ofertant, pe marginea căruia s-au putut tese dialoguri minunate. Am citit cartea cu Luca, el întruchipându-l pe Paul, personajul principal al cărții.

A fost odată ca niciodată un băiat pe nume Paul, care locuia într-un oraș foarte mare. El avea un tată, o mamă și o casă într-un copac. Într-o zi, în viața lui Paul a apărut o vulpe. Și când o vulpe apare în viața ta, orice e posibil!

O poveste emoționantă despre prietenia dintre un băiat și o vulpe, despre ce înseamnă generozitatea, bunătatea și despre sentimentele pe care le trăiești atunci când pierzi ceva drag. „Fericirea este o vulpe” vorbește despre lucruri importante pentru noi toți, fie că suntem adulți sau copii. Dar mai presus de toate, ne arată cât de simplă este, de fapt, fericirea. (editura cartemma)

După ce lectura s-a terminat, am oferit copiilor două fișe cu întrebări pentru a aprofunda mai bine textul și pentru a-i descoperi tâlcul. Cum de poate fi fericirea întruchipată de o vulpe, cea care este la rându-i caracterizată ca fiind șireată, hoață, alunecoasă?

  

Și am avut răgaz, preț de o oră, să tot vorbim despre ce ne face bucuroși, ce culoare au fericirile noastre și cum ne simțim în momente asemănătoare cu cele prin care a trecut Paul.

Între activități am găsit o postare, de la edukid cred că era, în care se cerea să afli care este numele tău de elf, iar încercând-o, am adus zâmbete pe fețele copiilor.

  

În partea a doua a întâlnirii noastre, am provocat Spiridușii la o pictură pe sticlă, în care să dea culoare unor imagini de sezon. Pentru a exemplifica ce frumos este rezultatul acestei îndeletniciri, am adus câteva dintre picturile făcute de Luca de-a lungul timpului.

Am aflat că este pentru prima dată când au parte de asemenea provocare și m-am bucurat că și Luca i-a dat curs. Poate o fi rămas setat după săptămâna plină de pictură pe care tocmai o încheiase, cine știe?!

În procesul de pregătire, am mers cu el la geamgiu să vadă ce și cum face, și a privit fascinat cum acesta mânuia cu dexteritate colile de sticlă, tăindu-le la milimetru, fără a se răni.

După ce ele au fost tăiate de geamgiu, le-am șters cu spirt și am desenat pe ele mai multe modele.

A fost o așa liniște, concentrare și plăcere atunci când au lucrat, iar asta mi-a confirmat că am ales inspirat.

Am plecat lăsându-i pe Spiriduși să-și termine lucrările, pentru că după ce vor fi uscate să poată fi luate acasă.
Sărbători cu bine, copii minunați! Un singur regret am, că programa nu ne-a permis să ne vedem mai des. 🙁
Crăciun fericit, Ana dragă, și mulțumesc pentru tot!

Post scriptum:
Să nu vă îndoiți nici o clipă de minunățiile care ies. ❤️

    

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: