Duminică.
O duminică plină de un soare portocaliu după ce toată noaptea a plouat. Soarele a reușit să mai spargă poleiul ce amenința pe cei care ar fi ieșit din case cu treburi ori pur și simplu.
La noi a fost o atmosferă domestică cu multă căldură și cu bucurii mărunte. Tot pomenesc de bucuriile mărunte pentru că le consider cele mai importante și trainice. Cele mari și spectaculoase te pot dărâma ori scoate din ritm ceea ce nu e de preferat și nici așteptat, cel puțin în ceea ce mă privește.
Au fost teme și jocuri, pictat și citit, daaa! mult citit din tot soiul de domenii.
Bunăoară, la lecția de istorie pe care a avut-o Luca de învățat pentru școală am întâlnit niște termeni de care nu aveam cunoștință. Este motivul pentru care mă bucur, acela de a afla lucruri noi, indiferent de vârsta pe care o ai.
În lecție era vorba de literatură și viața cotidiană, acolo unde Eminescu, Byron, Balzac, Hugo, Tolstoi, Dickens ori Caragiale s-au întâlnit. Toți au „încăput” pe o pagină, iar noi am vorbit despre fiecare câte puțin.
La „Cercetează și răspunde” întrebarea era:
Trebuie să recunosc că nu aveam habar de acest tablou, de pictor nici nu mai pomenesc, prilej pentru care am trecut la documentat. În primul rând am căutat tabloul și mai apoi ce anume înseamnă edecar, și am citit că este persoana care trage edecul, dar ce-i edecul?
edéc sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 326/5 / V: (înv) ie~, ~chie, ~díc, (reg) hedéchi, idéchi, idíc, (îvr) odége smp / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: tc yedek] 1 (Înv) Cal de paradă (condus cu mâna). 2 Odgon lung cu care se leagă de catarg sau de babalele din proră o ambarcație sau o navă pentru a fi remorcată de pe mal împotriva curentului unui curs de apă. 3 (Pex) Remorcare. 4 (Îe) A trage la ~ A remorca o ambarcație sau o navă de pe mal cu un odgon împotriva cursului apei.
Lucrarea prezintă 11 persoane, edecari, trăgând un șlep pe fluviul Volga. Bărbații par că aproape se prăbușesc de epuizare sub povara tragerii șlepului, în amonte, în vara fierbinte.
Lucrarea este atât o sărbătoare a demnității și curajului, cât și o condamnare foarte emoțională a celor care aprobau o muncă atât de inumană. Deși acești oameni sunt prezentați ca stoici și acceptându-și soarta, afișându-se învinși, dar unul dintre ei iese în evidență: în centrul picturii el este reprezentat în cămașă zdrențuită, viu colorată în culoarea roșie, care nu ține capul aplecat, ci are o poziție verticală, semeță, cu ochii scrutând îndepărtata zare.
Repin a conceput pictura în timpul călătoriilor sale prin Rusia ca tânăr, pictura reprezentând personaje reale, pe care le-a întâlnit. Tabloul a fost foarte apreciat și pe plan internațional pentru portretizarea realistă a greutăților oamenilor condamnați la muncă forțată, și a lansat cariera lui Repin. La scurt timp după finalizarea sa, pictura a fost achiziționată de către Marele Duce Vladimir Alexandrovici și expusă în galerii peste tot în Europa ca reper a picturii realiste ruse. (sursa: wikipedia)
Așadar, suntem fericiți că am aflat lucruri interesante, nu numai despre ce anume înfățișează tabloul, dar și date despre cum a fost el pictat, în ce condiții și conjunctură.
După ce au fost făcute temele la matematică și engleză, dar și citit la geografie, a venit rândul întrebării din ziua a noua.
What school event intrigued you the most?
iar răspunsul dat a rămas la noi.
Am ales să aduc în atenția lui o carte pentru care trebuie să mulțumesc editurii cartemma. A completat seria de cărți minunate pe care cititorii mari și mici să le citească pentru a-și îmbogăți sufletele. În cazul de față, imaginile pot fi citite de cei care nu știu încă literele.
Fericirea este o vulpe este o carte care te invită să-ți pui următoarea întrebare:
Ce te face fericit?
Această întrebare este adresată de autoarea Evelina Daciute și ilustrată de lituanianca Aušra Kiudulaite.
O poveste în care îl întâlnești pe Paul, care locuiește într-o casă confortabilă într-un oraș mare alături de familia sa. Ceva neașteptat se întâmplă atunci când Paul se împrietenește cu o vulpe înțeleaptă și prietenoasă, în plimbarea pe care o face de acasă la brutărie. Vulpea îi oferă băiatului un spațiu unde să se gândească la ceea ce îl face fericit și ce înseamnă prietenie – toate pe paginile unei povestiri luminoase și ciudate.
L-am rugat pe Luca să-mi citească cu voce tare povestea asta, iar el a fost drăguț și nu m-a refuzat.
Am petrecut momente minunate, în care am putut vorbi despre subiectul propus de carte. Pentru că fericirea poate lua atât de multe forme, poate avea atât de multe culori, cât despre gust, oare poate avea și gust? Cred că da!
Fericirea noastră de astăzi a avut formă și gust de duminică învelite în nuanțe portocalii (de la soarele de dimineață) și ne-am simțit excelent.
Fericirea voastră ce formă are? Dar culoare?
