machetedidactice.com

Un vis care speră să devină realitate

E o modă la nivel național cu proiectele date copiilor și nu-i neaparat un lucru rău pentru că se învață mult în timpul realizării lor. Am tot spus care este părerea mea și deoarece mă ocup cu așa ceva concret, nu numai la stadiul de chibiț, vorbesc în cunoștință de cauză. Am observat că vedeta învățământului este fotografia, cea care însoțește totul, ca o certificare a ceea ce se face, numai că de multe ori lipsește esențialul și anume lucrul dedicat, efectiv, cel în umma căruia copiii să rămână cu ceva. Nu spun că fotografia nu e bună, în definitiv e o amintire a clipelor petrecute în diferite ipostaze și etape ale vieții, dar prea multe din ele sunt doar de fațadă. În învățământ, din cauza hârtiilor care-i sufocă pe dascăli, primul lucru care se face sunt fotografiile, iar de multe ori este unul care muncește și zece care fac fotografii.

Revenind la proiectele făcute acasă, ca să le realizezi, în echipă, e nevoie de mai multe:
– de un loc unde să se întâlnească echipa
– de materialele necesare care de multe ori nu sunt puține și trebuie deja să le ai pregătite
– acces la surse de informare – vezi cărți, atlase, dicționare ori internet
– imprimantă pentru a le putea printa și decupa pentru că nu se pot tăia cărțile
– timp și dispoziția necesară pentru a găzdui echipa

Mulți dintre părinți consideră aceste proiecte un moft și le tratează ca atare, ba chiar comentează în sens negativ ori bășcălios la adresa muncii prestate în cadrul efectuarii acestor lucrări.
De cele mai multe ori disprețul se manifestă și la școală în rândul celorlalți colegi și chiar a cadrelor didactice și știu că vor fi mulți ochi dați peste cap, dar asta este realitatea, din păcate.
Ori cum să explici unui copil care a alocat timp și pasiune atitudinea celor din jur?
La cum arată țara asta, totul este extrem de elocvent! Poate ei, cei din generațiile care vin să conștientizeze că totul trebuie făcut serios și cu simț de răspundere pentru a evolua sănătos și trainic.
Iar până atunci copiii se pregătesc la nivel mic pentru ca trecerea să fie mai ușoară.
Să-i sprijinim cu adevărat!

Iată o machetă a unui viitor oraș. Mai este de muncă la el pentru a adăuga elementele care-i dau viață, însă finalul va fi de vis. Un vis care peste ani se va transforma în realitate. Sper din tot sufletul!

   

   

   

Lasă un răspuns

%d