România pe buzele copiilor

Acum, pe final de an și în preajma sărbătoririi Marii Uniri, toți copiii din grădinițe vorbesc despre România și ce anume înseamnă ea.
Este mai mult decât evident că asta se întâmplă sub atenta supraveghere a doamnele educatoare, cele care trebuie să aducă în fața prichindeilor informații complicate și grele în hăinuțe adecvate înțelegerii la vârste atât de fragede.
E greu de abordat această temă pentru că nu prea te lasă să te joci. Dar, dacă te străduiești poți găsi ceva potrivit, care să-i facă pe privitori curioși și dornici să participe.
M-am reîntâlnit cu Voiniceii în plin proces de identificare a elementelor care definesc patria noastră.
Începuseră de ieri, alături de doamna lor, să vorbească despre tări, folosind un planiglob, să identifice Europa, continentul pe care se află țara noastră, pentru ca mai apoi să ajungă acasă.
Nu s-au uitat nici vecinii, drapelul și ce anume semnifică cele trei culori de pe el.
Astăzi, când m-am alăturat și eu, am început printr-o recapitulare în care nu au lipsit cele două cântece: „Deșteaptă-te române!” și „Doamne, ocrotește-i pe români”.

Am trecut apoi la forme de relief, și le-am rostit pe toate, cu copiii împreună. Am fost ajutată de cartea apărută la Aquila, România, pe care acum o găsiți la ofertă pe site-ul lor. A fost o trambulină minunată pentru a ajunge la fauna și flora țării noastre. Aici e un palier îndrăgit de copii și ofertant de alăturat altor informații.

Am adus cu mine acele fișe de la IMP, acolo unde sunt prezentate animale din România, cele mai cunoscute, dar și câteva pe care copiii nu le știau. Și nu am dat greș pentru că au fost intens privite de copii, și chiar analizate.
Imaginile clare și frumoase, iar informațiile de acolo, parte din ele, a fost citită de câtre mine atunci când au fost solicitate.

Pasul următor a fost acela al asocierii animalului cu locul unde trăiește, iar aici am apelat la Cărticica cu lanternă, pe care am luat-o de la Lidl, cu mulți ani în urmă.

A fost ca o magie, atunci când animalele care nu se vedeau au apărut în toată splendoarea lor. Am putut aduce în atenția lor animalele din pădure, aici apărând mistrețul, veverița, cerbul lopătar, dar și cucul. La câmpie iepurele, dihorul, cioara de semănătură, fluturele, albinele și melcul și-au spus povestea. Sub pământ am găsit puii iepurelui, cârtița, dar și mulți gândăcei. Tot de acolo a ieșit și cărăbușul. Când a venit vorba despre animalele nocturne, s-a pomenit despre arici și vulpe, bursuc și huhurez, la lumina unui licurici și în acordurile unui greiere. Pe malul apei am întâlnit barza, câteva feluri de gâște, una mai frumoasă ca alta, castori, salamandre, libelule și broaște.

Finalul întâlnirii l-am marcat printr-un craft, cel al oiței mioritice. Copiii au avut de desenat și lipit pentru a completa o fișă. Totul s-a petrecut în acorduri minunate oferite de cântecul „Ciobănaș cu trei sute de oi”.

Imaginea am luat-o dintr-o revistă Pippo, iar pentru realizarea ei copiii au folosit vată de la bețișoarele de urechi, dar și din pachet, atunci când au avut de uniformizat culoarea. Lipiciul și creioanele colorate s-au alăturat demersului.

  

Subiecte mai sunt, nu puține, așa că se va continua vorbirea despre țara noastră și în zilele ce vor urma.

P.S. Pentru a intra în atmosferă mai mult, am împletit copiilor un șnur tricolor pe care l-am pus mai apoi mânuțelor, tuturor mânuțelor.

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: