Ziua trei a fost dedicată gustului și când e vorba de gustat ceva bun, cine spune nu?
Am menținut tiparul zilei precedente și am recapitulat noțiunile deja aflate și învățate. E îmbucurător să vezi că unii sunt dornici să afle cât mai mult și provocator să-i faci pe alții să fie atenți la tine și să le stârnești curiozitatea.
Macheta care m-a însoțit se numește Guriță și era nerăbdătoare să-i cunoască pe Voinicei. 🙂
Lângă noi l-am luat și pe Mr. Potato cu prietenii lui cu tot, pentru că am plănuit un joc alături de cei mici. Însă până la el am avut de parcurs mai mulți pași.
Primul a fost acela al prezentării Guriței și am insistat pe limbă, ea fiind organul principal al acestui simț. A fost un prilej de a vorbi despre dățile când scoți limba, fie că-i la coleg ori la doctor. Odată limba scoasă, am putut să aflăm cum se numesc „bulinele” de pe ea – papile – și care sunt cele responsabile pentru cele patru gusturi principale: dulce, sărat, acru și amar.
Pentru a nu vorbi cu gura uscată, pentru fiecare gust principal am adus reprezentanți:
la dulce, mierea a fost actorul principal. Înarmată cu lingurițe de unică folosință, am invitat copiii la degustat și cu excepția a doi dintre ei, toți ceilalți în număr de 23, s-au lins pe buze.
Când a venit vorba de sărat, am oferit Voiniceilor niște bruschete, însă s-au terminat așa de repede că nu am avut timp să le imortalizez. Fără nici o excepție toți au dorit, câte două dacă s-a putut. Și s-a putut!
La acru, lămâia a stat în lumina reflectoarelor, iar de data asta ea a bifat un singur refuz. Nu am insistat nici un pic, specificând dealtfel copiilor, încă de la începutul degustării, că pot alege să nu o facă dacă nu doresc. Lămâia a produs multe grimase, dar în sala de grupă s-a așezat un miros extrem de plăcut.
Ultima rămasă, dar nu cea de pe urmă, a fost dulceața de cireșe amare, asta pentru că la amar nu puteam aduce nici cafea, nici bitter, ori mai știu eu ce medicament, iar ideea cu dulceața de cireșe amare a fost salvatoare. Și le-a plăcut celor mici!
Am printat și pregătit o fișă pe care preșcolarii să deseneze alimentul specific zonei de gust pe care o are. A rămas să le facă după somnul de prânz.
Am dorit să repet, pentru a face tranziția prin mișcare și cântec, cântecelul în limbă engleză, cel exersat ieri cu doamna profesoară. Și am obținut rezultatul scontat, o înviorare necesară pentru a merge mai departe.
A fost momentul în care Mr. Potato s-a prezentat și cu care copiii s-au jucat. Am folosit caruselul pentru a vedea ce imagini le pică pentru a le asambla, joaca numindu-se Caruselul simțurilor. 🙂
Nu puteau lipsi explicațiile legate de joc, dar și un joc de probă pentru a înțelege mai bine la ce anume mă refer.
A fost frumos, îndemânarea amestecată cu întrebările despre ceea ce am discutat la întâlnirea de astăzi.
După ce am terminat jocul, copiii au găsit două fișe. Una trebuia colorată cu culorile indicate de numerele scrise pe ea, iar cea de-a doua necesita o completare a domnului Cartof, deoarece desenele nu erau complete, lipsindu-le diferite părți. Fișele sunt luate de pe internet și pot fi descărcate fără nici o restricție ori cost.
Cam așa ne-am jucat astăzi cu Gurița. Au mai rămas două simțuri de descoperit. Oare care va fi mâine?
Până atunci, numai bine vă urez și spor la joacă!
